– Tată, pot să te întreb ceva?, îl întreabă fiul pe tată său.
– Da, desigur. Ce s-a întâmplat?, îi răspunde tatăl.
– Tată, câți bani câștigi într-o oră acolo unde lucrezi?, l-a întrebat fiul din nou.
– Aceasta nu-i treaba ta. De ce întrebi așa ceva?, a întrebat oarecum enervat tatăl său.
– Vreau numai să știu. Te rog, spune-mi cât câștigi într-o oră?
– Dacă vrei neapărat să știi, câștig 30€ pe oră.
– Oh!, a răspuns copilul cu capul plecat. Tată, te rog poți să-mi împrumuți 15€?
Atunci tatăl său enervat peste măsură, i-a răspuns:
– Dacă motivul pentru care întrebi este numai să cumperi o jucărie neghioabă sau alte prostii, atunci pleacă direct în camera ta. De ce ești atât de egoist? Eu nu lucrez din greu în fiecare zi pentru astfel de lucruri fără importanță.
Copilul a plecat liniștit în camera sa și a închis ușa. Tatăl cu cât se gândea mai mult la întrebarea copilului, cu atât se enerva mai mult. „Cum a îndrăznit să mă întrebe așa ceva?”, se întreba în sinea sa.
După vreo oră, după ce s-a liniștit, tatăl s-a gândit din nou: „Poate e ceva de care are nevoie cu adevărat și de aceea mi-a cerut 15€. Și mai ales că nu-mi cere adeseori bani”. A mers așadar la ușa camerei copilului și a deschis ușa.
– Dormi, copilul meu?, l-a întrebat.
– Nu, tată, nu dorm, a răspuns copilul.
– Mă gândeam că poate am fost prea aspru cu tine mai devreme, a spus tatăl. Astăzi a fost o zi foarte grea pentru mine și m-am descărcat pe tine. Uite, ia cei 15€ pe care mi i-ai cerut.
– Îți mulțumesc, tată!, a strigat acela, alergând spre tatăl său cu un zâmbet pe buze.
Apoi, a mers la patul său și de sub pernă a scos niște bani mototoliți. De îndată ce tatăl a văzut că fiul său mai are deja niște bani, a început iarăși să se enerveze. Copilul a început să numere bani, după care s-a uitat fix la tatăl său. Acesta l-a întrebat:
– De ce mi-ai cerut și alți bani, de vreme ce ai deja câțiva?
– Pentru că nu aveam destui, a răspuns copilul. Acum însă am. Tată, acum am 30€. Pot să-ți cumpăr o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine mai devreme acasă, căci tare aș vrea să mâncăm împreună.
Tatăl a rămas ca trăsnit. L-a îmbrățișat pe copil și i-a cerut iertare.
*
O scurtă aducere aminte tuturor celor dintre noi care dăm prioritate muncii sau greutății zilei și uităm cele mai simple lucruri, să dăm fie și câteva minute din timpul nostru oamenilor importanți pentru noi.
Copiii au nevoie de noi, părinții lor, iar nu de înlocuitorii noștri (daruri, mai mulți bani etc.) pentru a ne acoperi golul nostru.
sursa marturieathonita.ro
