Memorabilă este și întâmplarea cu serbarea de Halloween. Un grup din diaspora rusă a organizat în noaptea de sâmbătă o petrecere consacrtată Halloweenului. Vladica Ioan a aflat cu durere despre aceasta, căci mulți dintre creștini au ales să participe la petrecere și nu la priveghere. După slujbă, Părintele Ioan a mers la petrecera care încă nu se terminase și a intrat în sală spre surprinderea celor prezenți. Imediat a fost oprită muzica, iar Vlădica a înconjurat întreaga sală, privind cu asprime în ochii oamenilor zăpăciți și tulburați.
Mergea cu cârja episcopală în mână, privind la fiecare, fără să spună nici un cuvânt. Tot în tăcere, Vlădica a plecat. De fapt nici nu era nevoie de cuvinte, fiecare din cei prezenți a rămas profund tulburat de această întâlnire. A doua zi, Vlădica a fost foarte sever în predica sa, chemându-i pe cei preyenți la o viață creștină autentică.
Din Sfântul Ioan Maximovici, "Deși am murit, sunt viu", Ed. Ortodoxia 2017, p. 25-26
