Sfânta simplitate

10422

Un preot de la ţară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-şi rufele în râu şi, apropiindu-se, a întrebat-o:

– Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toţi cu atenţie. Poate am vorbit lucruri prea savante şi mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înţelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înţeles din ce-am spus eu la predică?

– Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aş vrea să vă întreb şi eu ceva: vedeţi pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele şi le curăţă. Credeţi că au ele habar- de cum le-a curăţat apa? Şi cu toate astea, devin albe şi frumoase. Nu înţeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinţiei tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, Care mă curăţeşte de păcat, aşa cum apa aceasta curăţă pânzele mele.

Tare mulţumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci şi cu sufletul.

“La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă, nu printr-un anume fel de a gândi.”

Sursa ”Pilde și povestiri ortodoxe cu tâlc”

 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
24642

Formula fericirii familiale

O fetiţă de 12 ani a fost întrebată: – „Ce poţi să-mi spui despre mama ta?” Fetiţa, fără să stea pe gânduri, a răspuns: – „Mama îl iubeşte foarte mult pe tata”. Nu a spus că este cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă sau cea mai bogată. Iată cea mai mare comoară […]

Articole postate de același autor

Foto