Cea mai bună moștenire pe care o puteți lăsa copiilor voștri este educația creștin ortodoxă. Să îi învățați să fie evlavioși și să se roage, din fragedă pruncie, atât prin cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoții sau profesorii de religie să îi învețe toate acestea, dacă nu veți pune voi bazele acestei educații încă de acasă.
Ca să fie împlinită însă o corectă educație religioasă a copiilor, trebuie mai întâi de toate ca părinții înșiși să fie evlavioși și cu frică de Dumnezeu. Trebuie ca ei înșiși să iubească rugăciunea. Dacă mama nu este credincioasă și evlavioasă, dacă nu găsește, pentru că nu cere, bucurie și mângâiere în rugăciune, atunci ea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci când mama are o viață duhovnicească neîntreruptă, când copilul o vede că se roagă ea însăși des și cu căldură, își va însuși și el aceleași principii de viață.
Ați înțeles acum, iubiți părinți și, în special, voi, mamelor, de ce trebuie să îi învățați pe copiii voștri credința și trăirea ortodoxă, încă de la vârsta prunciei? Și de ce trebuie să îi învățați să se roage, mai înainte chiar de a merge la școală? Către voi mă adresez deci: Cea mai bună moștenire pe care o puteți lăsa copiilor voștri este educația creștin ortodoxă. Să îi învățați să fie evlavioși și să se roage, din fragedă pruncie, atât prin cuvântul vostru, cât mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai târziu preoții sau profesorii de religie să îi învețe toate acestea, dacă nu veți pune voi bazele acestei educații încă de acasă.
Povățuiți-i pe copiii voștri să trăiască creștinește și cu frică de Dumnezeu. Numai așa puteți spera mai târziu să fiți mândri de ei și nu să ajungeți să plângeți pentru dânșii. Dacă copiii voștri trăiesc frica lui Dumnezeu, vor fi și ascultători și recunoscători față de voi mai târziu. Dacă îi veți învăța să Îl iubească pe Dumnezeu, atunci cu siguranță că vă vor iubi în mod sincer și pe voi.
(Irineu, Episcop de Ecaterinburg, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, pp. 22-23)
