Sărut mâna, părinte!

1067

Mi-e dor de zborul păsărilor. Tare m-ar odihni un chip de lumină. Aș vrea din nou să mă bucur de un zâmbet de copil… sau de o lacrimă a lui. Ale mele nu mai sunt nici zâmbete adevărate și lacrimile îmi vin din alte pricini. Cu fruntea în palme, sufletul îmi e însangerat.  M-am aventurat singur și am dat greș. Am crezut că sunt puternic, că sunt tare. Am luat de bune ce mi-am zis eu însumi. Sunt la răscruce. Pe care potecă să o iau? Unde duce ea? Mi-am pus mâna streașină la ochi. Lungi cărari pana la tine, Doamne!

Am nevoie de o mâna în care să am încredere, de pași care să nu șovăie și de ochi care să nu mustre. Sunt sătul de degete rigide, ridicate a reproș. Fruntea dornică de mângaiere, capul se vrea cuprins de dragoste.

El era acolo și mă aștepta, prin cel de El rânduit, om, ca mine, nu înger: de trup purtător și cunoscător al zburdălniciei lui. Nu contează că e firul bărbii alb, ori are plete tinere. Fiecare strângere a feței e câte o durere purtată cu cineva asemenea mie. Iar chipul încă tânăr așteaptă să crească împreună cu mine. Știu, îl voi brazda! Dar tot frumos va rămâne! Știu, îl voi mâhni! Dar se va bucura când mă voi vindeca.

Nu e atotputernic și nici atotștiutor, învață cu mine, din lipsuri, ca și din ridicări. Poate se poticnește ca mine, dar ne ridicăm împreună. Și fiecare rătăcire din drum o convertim în experiență pentru viață nouă. A ucenicit și el la școala ascultării, a răbdării. A cunoscut din cărți, din auz, poate și față către față pe cei mari, pe cei cu adevărat stâlpi. Cei mai mulți au plecat: unul câte unul, în fiecare an câte altul. Dar la umbra acestora și din sămânța lor au crescut și cresc tainic cei ca el. Fără trâmbițări, fără trufașe postări. Și lucrarea lor e la fel de binecuvântată. Sărut mâna, părinte!

Mă bucur din nou de zborul păsărilor. Chipuri de lumină au toți care-mi sunt pe aproape. Zâmbetele copiilor se unesc cu ale mele și se aseamănă. Lacrima nu mai arde, ci înviorează. Sărut mâna, părinte!

 

 

Coloană sonoră: Thomas Newman, „Any other name”, Stavros Lantsias, „Epistrofi”, George Varsamakis, „Way on clouds (Διαδρομή στα σύννεφα)”, Evanthia Reboutsika, „A shine over Bosphorus”.

Text: părintele Damaschin

Lectură: Ioan Cătălin Sava

Montaj: părintele Sofronie

sursa sihastriaputnei.ro


Articole Asemănătoare
1823

La spo­ve­danie preotul trebuie să asculte ce-i spune Duhul nu să judece după Pidalion

Vreau să le dau un sfat cre­din­cioşilor: să nu-şi aleagă duhovnicul după renu­mele lui, după modă sau după îndemnurile altora. Să mear­gă la Sfânta Liturghie într-o biserică, în alta şi în alta, până vor simţi că se află în comuniune cu preotul de la una dintre ele, că le răs­pun­de la problemele lor, prin predică, […]

Articole postate de același autor
2994

Duhul Sfânt se lasă simţit pe măsura pocăinţei şi a smereniei

Duhul Sfânt, când se atinge de inima cuiva, acela nu mai poate să fie aspru; acelui om îi pare rău de toate mărunţişurile, îi pare rău şi de unele mărunţişuri despre care zici că alea nu-s chiar păcate. Când Duhul Sfânt vrea să ajute pe cineva, atunci devine în acest fel: dacă el vrea să ducă […]