O minune cu Sfânta Icoană a Mântuitorului

4203

Am să vă spun o istorioară, ca să vedeţi că taina Crucii s-a mai repetat uneori şi în chip văzut. Iată ce s-a întâmplat.

Într-o casă oarecare bolea un biet creştin sărac şi era aproape de moarte. Neavând cui să vândă casa, a lăsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunându-i:

– Uite, rămâi în casa mea, că eu acum mor şi la urmă va rămâne la nişte nepoţi ai mei.

Când a murit creştinul acela, a rămas în casa aceea o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ură către creştini, a lăsat icoana pe perete şi îşi vedea de treburile lui. Dar a venit într-o zi la dânsul alt evreu şi i-a zis:

– Cum stai tu, măi, cu icoana în casă? Uite icoana lui Hristos! Iar el a răspuns:

– Aşa am găsit casa când am venit şi n-am îndrăznit să iau icoana de la locul ei, că am auzit că acesta-i lucru sfânt. Este Hristos!

Însă evreul acela, fiind rău şi necredincios, a cerut icoana, şi nu s-a lăsat până ce nu i-a dato. Şi a luat icoana Mântuitorului de acolo, a dus-o la el acasă, departe, a chemat şi pe alţii şi le-a zis:

– Să facem şi noi cu icoana lui Hristos, cum au făcut părinţii noştri! Şi au pus icoana pe un stâlp şi au răstignit-o cu cuie. Unde erau mâinile Mântuitorului pictate au bătut cuie şi după ce au pus sfânta icoană acolo au început a o lovi în faţă, bătându-şi joc de ea. Unii Îl scuipau, alţii strigau: Hoo, coboară-Te de pe cruce! Şi în fel şi chip ziceau. După cum au făcut părinţii lor, aşa au făcut şi icoanei Mântuitorului, ca să facă măcar simbolic din ceea ce au făcut părinţii lor, să le urmeze răutatea. Iar unul din ei a zis:

– Eu am auzit că unul L-a împuns cu suliţa în coastă! Şi în batjocură, cum râdeau ei acolo, au luat o suliţă şi au împuns icoana. Dar deodată, când au împuns-o, a început să curgă sânge mult, încât i-au cuprins spaima pe toţi, şi au fugit la şcoala lor şi au spus rabinului:

– Iată ce am făcut noi! Am răstignit icoana lui Iisus Hristos şi, când am împuns-o, a curs sânge! Şi a venit învăţătorul lor, rabinul, şi a văzut adevărul. Apoi a zis:

– Vedeţi? Acum s-a stabilit mai tare şi mai clar decât toate că părinţii noştri au fost ucigători de Dumnezeu Cel Viu şi de Omul Iisus Hristos! Deci, dacă a curs sânge din icoana aceasta uscată de lemn, suntem toţi vinovaţi de sângele Lui şi trebuie să ne botezăm!

Şi ducându-se la şcoală cu icoana însângerată, s-au botezat toţi aceia, toată şcoala lor, şi mult popor evreiesc a trecut la dreapta credinţă, văzând sângele lui Hristos curgând din Preasfântul Său Trup zugrăvit pe icoană, după atâtea sute de ani de la răstignirea Sa pe Golgota.

„Ne vorbește Părintele Cleopa” Volumul 9, p. 47-49

rastignirea


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
8955

Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde…

Ce să facem să scăpăm de împietrirea inimii? Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afară. Astea depind de tine. Eu v-am dat o soluție. Nu să vă mângâiați cu faptul că le auziți. V-am dat un sfat: să fiți veseli. Cum să fiu vesel poate să spună cineva când nu pot […]