Actualitate

«Să staţi sub Evan­ghelie ca florile»

5975

Dacă eşti credincios, ai şi înfrânare. Unuia, care vorbise într-o predică despre relaţiile trupeşti libere, i-am făcut observa­ţie aspră. Creştinismul provine din feciorie. Iar acesta este un lucru de mare cinste. Pilde avem pe Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul…

Atunci când vorbeşti cu femei, să le acorzi cinste, precum a făcut Avva Zosima cu Sfânta Maria Egipteanca. Dar să fii atent, căci chiar şi cel mai mic gând viclean va întina inima ta. Să petreci în curăţie. Şi dacă vreo femeie te va provoca, să-i spui:

— Dacă intră la mijloc dragostea tru­pească, vom cădea în noroi.

Iar atunci când te cuprinde această pof­tă, singura frână care te poate opri este dorinţa de a-ţi păstra cinstea.

Parabola fiului desfrânat ne îndeamnă pe fiecare să spunem de treizeci, patruzeci, cincizeci de ori «Am păcătuit, Doamne!»

Prin păcatele trupeşti mintea omului se împarte. Atunci când cineva se aruncă în păcat, nu rămâne curat, inima lui nu mai este curată. Evanghelia spune că cei curaţi vor vedea pe Dumnezeu. De aceea, oricât i-ai vorbi omului trupesc şi lumesc, el nu va crede în învierea morţilor.

Mama ne spunea:

— Să fiţi curaţi atunci când la cununie vi se vor pune cununile pe cap şi veţi înge­nunchea sub Evanghelie!

Atunci când eram militar în Kalamata, într-o după-amiază ne-au dat voie să ieşim în oraş. Aşa cum mergeam singur, deodată un consătean de-al meu m-a prins de mână şi m-a tras cu forţa voind să mă bage într-o casă de desfrâu. Acesta fusese înăuntru mai înainte, iar când a ieşit, m-a văzut şi s-a năpustit asupra mea. Mă silea să mergem înăuntru. Atunci i-am spus:

— Mama mi-a spus: «Să staţi sub Evan­ghelie ca florile».

Cuvintele acestea m-au ajutat în toată viaţa mea să nu cad. De îndată ce i-am spus aceste cuvinte, acela m-a lăsat. Bine că nu m-am dus, căci atâta vreme cât tânărul rămâne curat şi nu ştie despre astfel de lucruri nu este atras de poftă. Dacă aş fi mers, aş fi învăţat să fac păcatul.

Din Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 35-36


Articole Asemănătoare
0

“Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale…”

În fiecare miercuri şi vineri după-amiaza, după terminarea slujbei, Părintele mai rămânea în biserică pentru a ne învăţa. Ne spunea: – Datoria mea de preot este să vă învăţ, fiindcă neînvăţarea este pricina că oamenii nu mai ştiu nimic, se mărginesc la tot ce este uşor şi material, la acatiste, pomelnice şi lumânări. Nici lumînarea […]

Articole postate de același autor
4230

Avem de toate, dar suntem numai cârteală şi sclifoseală

Un oarecare tânăr ce se instruia la Şcoala de Ofiţeri Rezervişti îi cerea insistent să intervină ca să poată pleca din instituție şi să devină numai un soldat simplu, deoarece la școală întâmpina greutăţi mari. Stareţul, după ce în zadar i-a recomandat răbdare, la sfârşit i-a spus: – Fiule, du-te la azilul bolnavilor incurabili şi, […]