«Să staţi sub Evan­ghelie ca florile»

1278

Dacă eşti credincios, ai şi înfrânare. Unuia, care vorbise într-o predică despre relaţiile trupeşti libere, i-am făcut observa­ţie aspră. Creştinismul provine din feciorie. Iar acesta este un lucru de mare cinste. Pilde avem pe Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul…

Atunci când vorbeşti cu femei, să le acorzi cinste, precum a făcut Avva Zosima cu Sfânta Maria Egipteanca. Dar să fii atent, căci chiar şi cel mai mic gând viclean va întina inima ta. Să petreci în curăţie. Şi dacă vreo femeie te va provoca, să-i spui:

— Dacă intră la mijloc dragostea tru­pească, vom cădea în noroi.

Iar atunci când te cuprinde această pof­tă, singura frână care te poate opri este dorinţa de a-ţi păstra cinstea.

Parabola fiului desfrânat ne îndeamnă pe fiecare să spunem de treizeci, patruzeci, cincizeci de ori «Am păcătuit, Doamne!»

Prin păcatele trupeşti mintea omului se împarte. Atunci când cineva se aruncă în păcat, nu rămâne curat, inima lui nu mai este curată. Evanghelia spune că cei curaţi vor vedea pe Dumnezeu. De aceea, oricât i-ai vorbi omului trupesc şi lumesc, el nu va crede în învierea morţilor.

Mama ne spunea:

— Să fiţi curaţi atunci când la cununie vi se vor pune cununile pe cap şi veţi înge­nunchea sub Evanghelie!

Atunci când eram militar în Kalamata, într-o după-amiază ne-au dat voie să ieşim în oraş. Aşa cum mergeam singur, deodată un consătean de-al meu m-a prins de mână şi m-a tras cu forţa voind să mă bage într-o casă de desfrâu. Acesta fusese înăuntru mai înainte, iar când a ieşit, m-a văzut şi s-a năpustit asupra mea. Mă silea să mergem înăuntru. Atunci i-am spus:

— Mama mi-a spus: «Să staţi sub Evan­ghelie ca florile».

Cuvintele acestea m-au ajutat în toată viaţa mea să nu cad. De îndată ce i-am spus aceste cuvinte, acela m-a lăsat. Bine că nu m-am dus, căci atâta vreme cât tânărul rămâne curat şi nu ştie despre astfel de lucruri nu este atras de poftă. Dacă aş fi mers, aş fi învăţat să fac păcatul.

Din Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 35-36


Articole Asemănătoare
5970

Sfinţii n-au jignit niciodată pe vreun om păcătos înaintea lumii…

Nu este corect să se facă publice căderile morale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul […]

Articole postate de același autor
756

Smerenia nu înseamnă să te frângi în faţa oricui şi să accepţi orice

Este necesar totodată să arătăm că smerenia trebuie legată de înţelepciune. Ele nu pot fi despărţite. Dacă le desparţi greşeşti. Înţelepciunea fără smerenie duce la mândrie, iar smerenia fără înţelepciune poate duce la unele defecte, chiar la prostie. Pentru smerita cugetare trebuie să stai cu mintea în inimă, spun Sfinţii Părinţi. Înţeleaptă fiind smerenia nu […]