Young Couple --- Image by © Michael A. Keller/zefa/Corbis

Prin avort ne pierdem fericirea, viaţa, sufletul, mântuirea

237

Părinte, conform statisticilor, ţara noastră deţine un fruntaş loc în topul celor care numără pruncii ucişi prin avort. Cum se poate stopa acest fenomen care Îl întristează atât de mult pe Dumnezeu?

Da, am aflat şi eu că România ocupa, nu cu foarte mult timp în urmă, un  înfricoşător loc doi în lume la avortul la cerere, după Vietnam (ţara unde copiii, născuţi vii sau avortaţi, sunt aruncaţi, în pungi de plastic, la marginea şanţului). Chiar dacă oficial nu mai înregistrăm mii de avorturi pe zi, creştinii nu au voie să ignore faptul că, în cabinetele medicale de specialitate, sunt măcelăriţi zilnic, prin avort, copii nevinovaţi.

Deosebit de grav este şi faptul că multe familii folosesc, de multe ori fără să ştie, „metode de protecţie“ (sterilet, pilule şi diverse tratamente) sub falsa denumire comercială de „contraceptive“, ele fiind de fapt avortive. Şi în acest mod sunt omorâţi nenumăraţi copii, crima putând fi urmărită nu la ecograf, ci la microscop.

„Avortul nu poate fi oprit decât simbolic la poarta spitalului, de către preot sau medic“

Ca preot misionar într-una din cele mai mari maternităţi din ţară, în contact direct cu medicii ginecologi, dar şi cu femeile care au făcut sau doresc să facă avort, sunt convins că avortul nu poate fi oprit decât simbolic la poarta spitalului, de către preot sau medic. Avortul poate fi oprit sau eliminat din familie şi societatea creştină doar printr-o credinţă vie în Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi al morţii. În familie, la şcoală, în biserică şi în cele din urmă la medic, de la cea mai fragedă vârstă trebuie cultivat, printr-o credinţă curată, respectul pentru viaţă, pentru darul naşterii de prunci, oferit de Dumnezeu. Crucea de mamă aduce fericire şi mântuire, iar abandonarea sau ignorarea ei, indiferent de ce ne dau voie legile să facem, duce la moarte sufletească, la iad.

Mai târziu, se poate vorbi de sprijinul moral şi material pentru mamele aflate în dificultate (medicamente şi asistenţă medicală corespunzătoare, alimente, îmbrăcăminte, adăpost), de rezolvarea problemelor de familie sau din societate (şcoală, locul de muncă) şi de colaborarea cu medici creştini pentru copilaşii cu probleme de sănătate. Dar mai presus de toate este nevoie de multă, multă rugăciune.

Care ar fi urmările avortului asupra familiei?

În general, când suntem puşi în situaţia unei intervenţii chirurgicale sau medicale, de orice natură, observăm că majoritatea medicilor ne informează cu privire la procedura respectivă, posibilele urmări fizice sau psihice ale acesteia, astfel încât să ştim exact la ce să ne aşteptăm şi să decidem în cunoştinţă de cauză dacă acceptăm sau nu acea intervenţie cu toate consecinţele ei. În ceea ce priveşte avortul, constatăm o lipsă totală de informare a femeii, care este lăsată să creadă că avortul este o intervenţie banală şi „sigură“, fără urmări. Îndepărtarea unei „mase amorfe de ţesuturi“. Chiar dacă în majoritatea statelor în care avortul la cerere este permis este impusă prin lege consilierea obligatorie din punct de vedere psihologic, medical şi spiritual înaintea oricărui avort, în România „civilizată“ acest lucru nu a devenit posibil. Cunoscând gravele urmări ale avortului, în plan medical, social şi sufletesc, majoritatea medicilor ginecologi au renunţat la această tehnică criminală, iar cei care o mai săvârşesc recunosc fără reţineri că doar interesul material şi legislaţia (anticreştină) îi determină să mai săvârşească întreruperi de sarcină. În Grecia, de exemplu, ţară cu un sistem medical net superior României, pentru că toată lumea ştie cât de periculos este avortul, doar clinicile din marile spitale mai au „îngăduinţă“ să efectueze chiuretaje. Ar fi de aşteptat ca într-o Românie în care informaţia este accesibilă oricui, în care găseşti atâtea pagini despre avort, la cabinetele ginecologice să se prezinte pentru avort doar persoane care nu ştiu să citească. Cu toate acestea, sunt atâtea femei educate care parcă îşi astupă urechile trupeşti şi sufleteşti, ca să nu audă că un avort le va aduce mari nenorociri.

Sufleteşte, majoritatea femeilor care îşi ucid copilul conştientizează că s-au rupt de Dumnezeu. Chiar dacă o bună parte „îşi vin în fire“ după mari încercări, găsim adesea femei şi familii marcate pentru totdeauna de pecetea crimei săvârşite. Doar un duhovnic iscusit şi mila Părintelui ceresc mai pot scoate din osândă aceste suflete.

„O femeie după avort nu va mai fi niciodată la fel“

În plan social şi economic, avortul va lăsa România în următorii ani fără maternităţi, spitale, şcoli, fără creştini...

Medical vorbind, o femeie după avort nu va mai fi niciodată la fel. Şi aici mă refer la problemele serioase pe care le presupune refacerea, dar şi la complicaţiile care pot apărea ulterior: hemoragii, leziuni, infecţii, creşterea incidenţei hipertensiunii, instalarea sterilităţii, apariţia diverselor forme de cancer, complicaţiile sarcinilor ulterioare (hemoragii în prima parte a sarcinii, rupturi premature ale membranelor, poziţia anormală a fătului, dificultăţi la naştere, naşteri premature, avorturi spontane, insuficienţă cervicală, sarcini extrauterine, malformaţii ale copilului etc.). Toate acestea fac din avort şi din fuga de a naşte prunci cea mai cutremurătoare dramă a mamei şi a întregii familii.

Dacă cineva, citind aceste rânduri, nu va fi convins de cât de periculos poate fi avortul, îl invităm să intre, pentru un ceas, într-o maternitate, să stea de vorbă cu tinerele care doresc să rămână însărcinate, cu cele cu copii născuţi prematur sau cu malformaţii sau cu zecile de femei zilnic operate de cancer de sân, de col uterin sau de fibroame... Putem spune cu certitudine că prin avort ne pierdem fericirea, viaţa, sufletul, mântuirea.

Numai avortul este interzis de Biserică? Este de acord Biserica cu vreo „metodă“ prin care se amână aducerea pe lume a copilului până la momentul când părinţii au ce-i oferi?

Nu Biserica opreşte avortul, aşa cum nici statul nu-l poate opri. Avortul este interzis de Dumnezeu, în porunca a şasea: „Să nu ucizi!“. Dacă cineva se gândeşte că poate amâna naşterea unuia sau a mai multor prunci prin anumite „metode“, trebuie informat mai întâi de toate că prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii este naşterea de prunci, iar Domnul Hristos stabileşte drept condiţie de mântuire pentru femeie şi familie naşterea de prunci. Compromis între om şi Dumnezeu nu poate exista.

Mai mult decât atât, consider, chiar ca regulă generală, că prin credinţa în Dumnezeu, copilul nou-venit în familie rezolvă multe din marile probleme cu care se confruntă aceasta.

Interviu cu Părintele Dan Damaschin, preot misionar la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza-Vodă“, Iaşi, sursa doxologia.ro


Articole Asemănătoare
1977

Soţia mea a rămas însărcinată în urma unui viol

Noi alegem Viața ! După ce Jennifer Christi,  soție și mama a cinci copii, a fost violată, soțului ei îi este greu să-și imagineze sau să vorbească despre asta. Acesta trăiește adevărate sentimente de frustrare, durere și furie, сăznindu-se și reproșându-și adesea faptul că nu și-a putut proteja soția în acele momente oribile și înfricoșătare. Jennifer […]

Articole postate de același autor
484

Cum ne sânt gândurile, aşa ne este şi viaţa

Gândurile, starea lăuntrică, dorinţele ne conduc viața. Așa cum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Dacă avem gânduri de pace, linişte, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăţie, atunci şi în noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, ce răzbate din noi, căci gândurile ne sânt […]



Urmăriți-ne pe Facebook!