Pr. Rafail Noica:””a necinsti pe părinți este a tăia firul vieții într-o măsură, între noi și Cel care ne-a dat viața, Dumnezeu. Si, marea șmecherie a diavolilor moderni a fost tocmai asta, să dezbine familia”
Pr. Rafail Noica:””a necinsti pe părinți este a tăia firul vieții într-o măsură, între noi și Cel care ne-a dat viața, Dumnezeu. Si, marea șmecherie a diavolilor moderni a fost tocmai asta, să dezbine familia”
De când a căzut omul de la Dumnezeu, firea omului este în așa fel că tânjește către Dumnezeu. Noi nu putem fără Dumnezeu. Dumnezeu este în mine Cel care mi-a dat viața, dar care îmi dă viața, și, într-o măsură, să zicem, [lucrul acesta] se răsfrânge și în genetica omenească.
Sfântul Pavel ne atrage atenția că porunca: "cinstește pe tatăl tău și pe mama ta" (Ieșirea 20, 12), din cele zece porunci este prima poruncă cu făgăduință. Si, ce făgăduință este? "Ca să-ți fie zilele multe în pământul pe care ți-l va da ție Domnul Dumnezeul Tău" (cf. Ieșirea 20, 12). Vorbește Dumnezeu poporului Israil, pentru când va ajunge în pământul binecuvântat.
Care e legătură între cinstirea părinților mei și cele multe zile în care nădăjduiesc să petrec pe pământul asta? Nici eu nu știu, dar vă spun puținul cât am început să înțeleg: viața mea se trage din tatăl meu și din mama mea! Dar nu s-a tras și gata -acuma ai mei sunt pe lumea cealaltă și nădăjduiesc, sunt bine- ci se trage!
A nu cinsti pe tatăl și pe mama este nu numai o urăciune morală, - că pe cei care mi-au dat viața, eu acum îi lepăd-, ci este o urâciune ființială: tai firul vieții! Si, marea șmecherie a diavolilor moderni a fost tocmai asta, să dezbine familia. Si poate că-i unul dintre motivele pentru care sunt atâtea boli, deși știința a progresat de necrezut. Fiindcă energia vieții nu mai lucrează în noi - nu știu cum!, vorbim duhovnicește, e o taină... Ar trebui să știm, și dacă aș fi un om mai citit poate că aș ști, căci cineva dintre Părinți probabil că a vorbit despre asta. Dar, atâta am înțeles, și cred că e destul ca să punem un început de bună înțelegere.
E vorba în Biserica, întotdeauna - știți, că v-am spus într-o cuvântare sau mai multe- ca să nu ne oprim la nivelul moral. E un nivel bun, dar primitiv al pocăinței, adică al tânjirii noastre către veșnicie. Nivelul ființial, adică ființa, adică viața este ce mă importă. Si în Biserică, despre Viață se vorbește, nu despre un comportament sau un comportamentalism corect, șablonistică, șamd...
Deci, a necinsti pe părinți este a tăia firul vieții într-o măsură, între noi și Cel care ne-a dat viața, Dumnezeu, până la urmă- prin părinți.
Orice credincios, într-un fel, vine şi îşi creează un raport de fiu sau de fiică față de cel care îl/o spovedeşte. Practic însă, nu poţi să urmăreşti pe fiecare, sunt atâţia oameni care-ţi vin în faţă şi nu poţi să zici: „Îl ştiu şi pe acela că l-am spovedit, e fiul meu; o ştiu şi […]
Pururea-pomenitul duhovnic de la Schitul Cavsocalivia, ieromonahul Nicodim, mi-a povestit următoarea istorioară luată din niște manuscrise athonite: Un creștin credincios vreme de cincisprezece ani mergea la duhovnicul și-și mărturisea neputințele sale omenești. Într-o zi, așa cum obișnuia, a mers la duhovnicul său ca să se mărturisească și, deschizând ușa camerei duhovnicului, l-a găsit desfrânând cu […]
