Pe cei care au suflet bun, dar nu sunt credincioși, îi ajută Dumnezeu?

2728

Părinte, ce se va întâmpla cu oamenii care au bunătate, dar nu cred?

– Oare chiar nu cred? Dar să spunem că nu cred. Atunci când erau mici, mama lor nu-i împărtăşea? Să zicem că nu-i împărtăşea. Dar n-au fost botezaţi? N-au fost miruiți? Nu sunt născuţi de mame ortodoxe şi botezate? Ei bine, pentru aceşti oameni ce au bunătate, vei vedea că Bunul Dumnezeu va rândui lucrurile într-un anume fel, fie cu încercări, fie cu o boală (...) şi, în cele din urmă, îi va duce în Rai. De multe ori îi poate apărea chiar şi un sfânt sau un înger unui astfel de om, cu toate că nu este vrednic de o astfel de mare binecuvântare. Dar Hristos poate face şi aceas­ta, după ce mai întâi foloseşte toate celelalte. Dar, de obicei, ce păţesc unii ca aceştia? Merge diavolul şi-i înşală pe mulţi, sărmanii, spunându-le: „A, ţie Dumnezeu ţi-a arătat o minune aşa de mare, pen­tru că poţi mântui lumea”. Şi nenorocitul nu spune: „Dumnezeul meu, cum să-Ți mulţumesc? Eu n-am fost vrednic de un astfel de har”. Adică, în loc să sim­tă zdrobire, primeşte gândurile ce i le aduce diavo­lul şi se mândreşte. După aceea se duce din nou dia­volul şi-i deschide „televizorul”, arătându-i îngeri, sfinţi şi-i spune: „Tu vei mântui lumea”. Dar dacă omul acesta îşi va reveni, atunci Bunul Dumnezeu iarăşi îl va ajuta.

În tot cazul, să nu uităm că toţi avem o moşteni­re de la Dumnezeu, de aceea toți oamenii au bunătate în profunzimea lor. Dar diavolul pe toate le mur­dăreşte. Unii au păstrat această bunătate, deşi nu trăiesc aproape de Biserică. Ei bine, pentru unii ca aceştia va rândui Dumnezeu. De aceea, atunci când vedeţi un om că a alunecat şi are o viaţă păcătoasă, dar totuşi îl doare sufletul pentru alţii – vede, de pil­dă, un bolnav şi inima i se sfâşie, un sărac şi-l ajută – din aceasta să înţelegeţi că pe unul ca acesta nu îl va lăsa Dumnezeu, ci îl va ajuta. Iar când vedeţi un om depărtat de Dumnezeu că este aspru, nemilostiv etc., atunci trebuie să faceţi rugăciune zi şi noapte ca Dumnezeu să „debarce” în inima lui, pentru ca el să ia demaraj.

Judecăţile lui Dumnezeu sunt abis. Un singur lucru ştiu: că aceia care trăiesc o viaţă lumească pentru că nu au fost ajutaţi, ci au fost atraşi sau îmbrân­ciţi spre rău, deşi au avut intenţie bună, unii ca aceş­tia Îl înduioşează pe Dumnezeu, iar El îi va ajuta. Va folosi diferite metode ca şi ei să-şi afle drumul, nu-i va lăsa. Chiar şi în ceasul morţii va iconomisi ca ei să se afle într-o stare bună.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 323-325


Articole Asemănătoare
1177

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

În momentul când te aşezi la rugăciune, diavolul te atacă şi după primele cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îţi pune în minte tot felul de gânduri neimportante, lumeşti. Până şi curiozitatea de a şti cât e ceasul lucrează în mintea ta sau curiozitatea de a şti dacă afară e soare sau nor. Toate […]

Articole postate de același autor
1429

Un studiu susține că alăptarea la sân a pruncilor nu este „etică” pentru că afectează persoanele LGBT

Descrierea alăptării la sân ca fiind „naturală” este neetică deoarece întărește rolul de gen și afectează persoanele LGBT, susține un nou studiu din revista americană „Pediatrics”. În ultimii ani Academia Americană de Pediatrie, Departamentul de Stat pentru Sănătate și alte instituții americane au promovat alăptarea cu lapte matern la sân ca fiind „naturală”. Este „inadecvat […]



Urmăriți-ne pe Facebook!