Păziți-vă de tot cuvântul care rănește

1911

Încercați ca niciodată să nu osândiți pe altul, ci să vă rugați pentru el. A judeca pe altul pentru neajunsurile sale înseamnă a nu ne vedea propriile neajunsuri.

În starea noastră de cădere nu putem judeca în chip drept pe fratele nostru. Să nu fiți prea siguri că fratele vostru se înșeală. Nu îl judecați.

Este mai bine să nu judeci. A trăi în frica lui Dumnezeu este a te teme de a nu judeca pe altul cu păcat iar nu cum l-ar judeca Dumnezeu.

Ce anume caut atunci când îmi judec fratele? Câtă vreme nu-l voi vedea așa cum îl vede Domnul, totul va fi greșit. Începeți cu o astfel de rugăciune, cu gândul de a fi ascultători, de a nu vă judeca frații. Începeți cu dorința de a sluji altora cu dragoste, ca (Sfântul) Siluan care, în zilele de praznic, cerea să poată sluji în trapeză sutelor de monahi. Era atât de fericit să vadă cât de mult îi iubește Hristos pe acei oameni, pe acei fii ai lui Dumnezeu. Le slujea cu multă dragoste. Săvârșite într-un astfel de duh, muncile vieții zilnice pot deveni o hrană duhovnicească foarte plăcută. Seara, mulțumită acestei atitudini de slujire, inima vă va fi duioasă, veți plânge înaintea lui Dumnezeu pentru propriile neajunsuri, pentru lipsa voastră de dragoste.

Greutatea împreună-lucrării cu altul vine întotdeauna din lipsa de rugăciune și de dragoste. Așa cum zice starețul Siluan, se poate ca, în ciuda celor mai fierbinți rugăciuni, înaintarea să fie anevoioasă. Însă când, prin rugăciunea Numelui (lui Iisus), ajungem a trăi în pace cu cineva, devenim în stare a trăi cu milioane de alți oameni asemănători lui.

A te ruga pentru celălalt este, prin buna înclinare a inimii noastre față de el, a-l ajuta să se împotrivească gândurilor negative ce le poate avea, nu fără temei, împotriva noastră. În schimb, a nu ne ruga pentru celălalt înseamnă a îndreptăți, prin lipsa noastră de dragoste, relele gânduri ce le poate avea împotriva noastră. Să păstrăm unimea în rugăciune în jurul paharului lui Hristos, și vom vedea că ușor este a iubi.

Fiți cu multă luare-aminte! Nu lăsați nici un gând negativ să pătrundă în inima voastră.

Nu nesocotiți gândurile negative pe care, în însingurarea voastră, le puteți avea față de celălalt. Păziți-vă de tot cuvântul care rănește. Aceasta are o foarte mare însemnătate. Aduceți-vă aminte de aceste cuvinte ale lui Hristos: „Nu faceți altora ceea ce nu doriți a se face vouă”.

Urmați atitudinii acelui bărbat pe care Dumnezeu atâta îl iubea, Părintele Misail, igumenul Mănăstirii Sfântului Panteleimon (Muntele Athos) în vremea când eram acolo: „Dacă cineva se împotrivește, eu mă dau la o parte”.

Înaintea celor ce vă primesc, aleșii lui Dumnezeu care vă întâmpină și care se învoiesc să le slujiți, socotiți-vă a fi nevrednici și cinstiți-i mai presus de orice măsură. Atunci viața voastră se va schimba. În schimb, de veți judeca pe ceilalți pentru lucruri neînsemnate și exterioare, veți pierde totul.

Tot ceea ce dobândiți în războaiele voastre lăuntrice se răsfrânge în viața voastră în Dumnezeu. Luptați împotriva a toată patima ce naște în voi gânduri de judecată față de altcineva. Nu primiți ceea ce vrăjmașul vă însuflă împotriva celui ce se poartă nedrept cu voi. Fie că sunteți singuri în chilia voastră, sau în obște, tot gândul de judecată, toată mișcarea lăuntrică negativă pricinuiește o crăpătură în fortăreața voastră duhovnicească și în cea a obștii. Nu este gând să se nască și să nu aibă urmare. Având gânduri bune, veți putea vedea în tot omul pe care îl veți întâlni o făptură prețioasă. În schimb, cu gânduri negative, fața voastră, energiile voastre sufletești vă vor strica legăturile și vor schimba mediul ce vă înconjoară. Când harul este cu tine nu vezi neajunsurile celorlalți; nu vezi decât suferințele și dragostea fraților tăi.

Este tot atât de greșit și de înșelător să aștepți desăvârșirea unui grup, ca și cea a unei persoane. Mai întâi, pentru că noi înșine nu avem gând drept în ce privește desăvârșirea. Apoi, pentru că desăvârșirea este starea de deplină asemănare cu Hristos.

Respingeți tot ce este duh al curiozității. Faceți-vă treaba fără să vă grijiți a ști dacă și ceilalți și-o fac. Când curiozitatea lipsește, fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu poți păcăli pe Dumnezeu. El este atât de puternic și de drept, încât nimic nu I se poate ascunde.

„Dăruiește-mi a vedea ale mele căderi și a nu osândi pe fratele meu”, zice Sfântul Efrem (Sirul) în rugăciunea sa. Când începem a ne compara străduințele cu ale altuia, vrăjmașul poate găsi mijloace să ne descurajeze.

Când se întâmplă între oameni certuri, împotriviri, silnicii, unimea nu se poate păstra decât dacă fiecare se hotărăște să rabde neputințele celorlalți. După Apostolul Pavel, mai bine rabzi ocară decât să ocărăști.

Dacă ne rugăm statornic pentru dragostea fraților și surorilor noastre, spre a străbate calea vieții în același duh și în unimea dragostei duhovnicești, mai ușor vom putea ajunge la asemănarea cu Hristos. Dacă însă ne oprim asupra amănuntelor și neajunsurilor de neocolit în viața din afară, vom pierde harul contemplării Celui Veșnic.

Când ne lovim de o problemă, cei mai mari se pun în slujba celuilalt. Este singura ieșire cu putință. Așa cum zice Hristos, cei ce voiesc a fi cei mai mari să se facă slujitori și robi chiar și ai celor mai slabi.

Viața în lume se întemeiază pe forță, pe silnicie. Țelul creștinului este dimpotrivă. Silnicia nu ține de viața veșnică. Nici un act impus cu  forța nu ne poate mântui.

Din cartea „Din viață și din duh” care cuprinde cuvinte ale Părintelui Sofronie luate din convorbirile sale cu obștea mănăstirii de la Essex, din Anglia (Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2011, pag. 47-50).


Articole Asemănătoare
1768

Dacă am iertat, să îndrăznim să cerem de la Dumnezeu iertare

Dacă Dumnezeu mă iartă în măsura în care iert, atunci ca să mă ierte nu trebuie ne­apărat să mă schimb? Ajunge să iert la rân­dul meu? Da, dacă ierţi, Dumnezeu te iartă. În Patericul Egiptean se povesteşte o întâmplare. A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepăsător. Se mai îmbăta, glumea, nu-şi făcea pravila. […]

    Articole postate de același autor
    929

    Preotul Petru Duminică – arestat și schingiuit până la moarte

    Preotul Petru Duminică s-a născut în anul 1883 în familia lui Dumitru Duminică, român din Odesa. Avea studiile Seminarului Teologic din Odesa, pe care le-a absolvit în anul 1904. O perioadă scurtă de timp a slujit in caltate de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Vasile cel Mare” din localitatea Adrianovka, jud. […]



    Urmăriți-ne pe Facebook!