Păstrează-ţi curăţia inimii

678

O bătrânică cuminte şi evlavioasă a fost întrebată:

– Bunicuţo! Tu ai ai dus o viaţă atât de grea, însă eşti cu sufletul mai tânăr decât noi toţi. Ce taină ai?

– Taina mea, dragii mei, constă în următoarele: toate câte am întâlnit bune la oameni, eu le-am înscris în inima mea, iar ce a fost rău, am scris pe apă. Dacă aş fi făcut invers, toată inima mea acum ar fi fost numai răni şi tăieturi, aşa, însă, o simt ca un rai înmiresmat.

***

Dumnezeu ne-a dat două capacităţi la fel de preţioase: de a memoriza şi de a uita.

Când oamenii ne fac nouă bine, recunoştinţa ne îndeamnă să o memorizăm, iar când ne fac rău, dragostea ne îndeamnă să uităm.

Pr. Alexandru Iamandii, Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p. 48-49


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
950

Cu un cuvânt bun, şi pe cel rău îl faci bun…

  Undeva în Pateric este o afirmaţie în legătură cu un Părinte, cum că din multă bunătate, nu mai ştia ce e răutatea. Nu putea să fie rău, pentru că era bun. Cineva care-i bun cu adevărat, nu poate să fie rău. Cineva care e rău cu adevărat, nu poate să fie bun decât întâmplător. […]

Articole postate de același autor
364

„Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!” (predică la învierea fiului văduvei din Nain)

„Noi renunţăm foarte repede, avem impresia că atunci când găsim puţină credinţă – şi cu toţii suntem la fel – nu vorbesc acum de alţii, ci de noi, cei care suntem acum aici: avem impresia că totul este făcut. Suntem căldicei şi ne compromitem în acest căldicel toată viaţa noastră. Ne place să rămânem aşa, […]