Părintele Alexei Savcenco: ,,Cu cât boala este mai înaintată, cu atât apropierea și dragostea față de Creatorul nostru sunt mai aprinse”

709

Prezența Bisericii în instituțiile medicale constituie o necesitate și un element esențial în lupta cu boala. Astfel, vindecarea bolii nu poate veni decât din unirea cu Dumnezeu care îndepărtează suferința bolnavului. Cu alte cuvinte, Biserica face parte din însăși rațiunea de existență a spitalului, iar preotul devine astfel indispensabil în a înarma bolnavul cu arsenalul de luptă împotriva bolii și a angoasei morții.

Este o realitate pe care o atestăm practic la fiecare biserică din Chişinău. Spitalul Clinic de Psihiatrie nu este o excepţie. Aici funcţionează biserica ,,Sf. Trei Ierarhi”, unde timp de 21 de ani slujeşte parohul  Alexei Savcenco. Părintele afirmă, că pe parcursul acestor ani a întâlnit foarte mulți oameni neputincioși, dar care au credință, dragoste și nădejde în Mântuitorul nostru.

Bolnavii spitalului vin cu mare dragoste în Casa Domnului cerând însănătoșirea trupului și sufletului lor. ,,Mai mare credință și ascultare ca la acești oameni nu am văzut, pentru că chiar dacă sunt înaintați în boală, aceștia au mereu marea dorință de a primi Taina Sfintei Spovedanii și Împărtășanii, - spune părintele. - Acești  bolnavi conștientizează că nu pot obține vindecare fără Dumnezeu, Care toate le ştie şi Care le rânduieşte pe toate cum este mai bine spre desăvârşirea lor. Orice încercare de vindecare deplină fără harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un eşec din start, o iluzie deşartă. Dumnezeu, când vindecă un om, îi cere conlucrarea iubitoare prin pocăinţă şi nevoinţă. Însănătoșirea firii bolnave nu o poate face omul singur apelând la medic şi la remediile naturale ca la un procedeu magic automat, fără să ceară mila şi ajutorul lui Dumnezeu, ci mai întâi, omul trebuie să conştientizeze pe de o parte relaţia sa iubitoare cu Dumnezeu, ca dintre o creatură şi Creatorul ei, iar pe de altă parte ca o relaţie dintre două persoane care se iubesc, cu adâncimi infinite. Or, pe parcursul îmbogăţirii relaţiei cu Dumnezeu, omul poate conlucra cu El prin har la vindecarea întregii sale firi bolnave şi, mai apoi, la sfinţirea sa. Căci vindecarea bolnavului nu se poate face doar prin remedii naturale şi biologice, doar apelând la harul divin prezent în creaţie, ci prin harul divin mântuitor şi sfinţitor adus oamenilor de Mântuitorul Hristos şi deplin prezent în Biserică.”

Întrebat fiind, în ce cazuri medicii sunt neputincioși, părintele Alexei Savcenco a menționat că la fel ca și preoții, medicii sunt neputincioși atunci când pacienții sunt stăpânți de duhurile rele, dar în mare parte bolnavii acestui spital caută apropierea de Dumnezeu cu multă nădejde și smerenie.

Pe parcursul acestor ani de slujire în biserica ,,Sf. Trei Ierarhi'', părintele Alexei Savcenco s-a convins de nenumărate ori că, cu cât boala este mai înaintată, cu atât și apropierea bolnavului față de Creatorul nostru este mai aprinsă și că niciodată nu ești depărtat de Dumnezeu dacă ceri și mulțumești pentru ceea ce ai primit.

Cu desăvârșire, Biserica din cadrul unui spital este binevenită, pentru că îi dă suflet acestuia prin asistența spirituală pe care o acordă pacientului și prin valorile morale pe care le promovează.

Deci, între Casa Domnului și instituția medicală trebuie să existe o adevărată unire luând în considerare, că primii medici au fost preoții, iar în credința creștină Iisus Hristos este numit doctor al trupului și sufletului.

A consemnat Maria Cucută-Rujină


Articole Asemănătoare
389

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este mare sărbătoare

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este sărbătoare. Întâl­nirile adevărate, depline, sunt atât de rare! Numai Dumnezeu poate să ţi le dăruiască. Tu trebuie numai să fii treaz, să fii într-o aşteptare activă, să ai urechi de auzit şi ochi de văzut, minte de străvăzut şi, mai ales, inimă curată. Fiecare om întâlnit este […]

Articole postate de același autor
630

Păcatul ne-a făcut să pierdem pacea cu Dumnezeu

  Atâta vreme cât ținem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viața noastră. De îndată însă ce le mărturisim, primejdia morții o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră. Dar cu obișnuința de a păcătui trebuie să ne luptăm noi, uneori, toată viața. […]