„Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

1046

 

În toamna anului 1947, mergând Părintele Cleopa la Bucureşti să cumpere sfinte vase pentru noul paraclis, a fost invitat într-o seară la profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase multă lume, preoţi şi intelectuali, şi fiecare rostea câte un cuvânt duhovnicesc.

Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoţând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoţionant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toţi s-au minunat şi au dat laudă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!”, apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.

Părintele Cleopa împreună cu câţiva sihaștri din Munţii Sihlei şi ai Sihăstriei, ştiau că în partea locului se nevoia, alături de pustnicii noştri, şi un mare sihastru rus, anume Episcopul Ioan, făcător de minuni.

Acest sfânt al zilelor noastre era refugiat în această zonă din cauza războiului şi terorii ateiste din Rusia şi îşi avea sălaşul în Munţii Neamţ din împrejurimi. Dar nimeni nu ştia viaţa şi bordeiul lui. Şi era plin de harul Duhului Sfânt, încât uneori se arata oamenilor la vedere, iar alteori, asemenea sfinţilor de odinioară, nu-l putea vedea nimeni, chiar dacă trecea pe lângă el. Despre aceasta spunea Fericitul Episcop numai duhovnicului său, Ieroschimonahul Vasian de la Sihla (†1955), precum şi duhovnicului Teodul Varzare de la Mănăstirea Agapia (†1981), care ştia limba rusă.

Întâlnindu-se odată în pădure cu duhovnicul Teodul, la locul numit Poiana Trapezei, Sfântul Episcop Ioan i-a spus:

‒ Ştiu că te duci să te spovedeşti la Părintele Cleopa, dar astăzi nu este la Sihăstria, căci este chemat la Mănăstirea Neamţ la consiliu. Întoarce-te înapoi la Agapia şi vei veni în altă zi!

‒ Dar când să vin, Prea Sfinţite?

‒ Nu te îngriji de aceasta sfinţia ta, că are Dumnezeu grijă de toate!

Altădată iarăşi venea Părintele Teodul la Părintele Cleopa pentru spovedanie şi, ca prin minune, fiind înainte-văzător, Sfântul Episcop Ioan îl aştepta în marginea pădurii. Apoi i-a zis:

‒ Acum Părintele Cleopa este la mănăstire şi poţi să mergi la Sfânta Spovedanie. Şi eu mă duc adeseori la Sihăstria la Sfânta Liturghie, dar nu mă vede nimeni, cu darul lui Hristos!

Din Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 744-745


Articole Asemănătoare
1911

Oamenii în ziua de azi nu se mai pot ruga cu răbdare şi stăruinţă

Pentru înnoirea vieţii duhovniceşti, Părintele Ioil Gheorghiu spunea: – Viaţa duhovnicească nu se poate reînnoi decât prin multă rugăciune, prin duhovnici buni, prin părăsirea grijilor pământeşti şi prin mare nevoinţă pentru cele duhovniceşti, cerând harul şi mila lui Dumnezeu. Însă acolo unde stăpânesc patimi ca: mândria, dezbinarea, grija vieţii pământeşti, traiul bun şi odihna, nimic nu se poate […]

Articole postate de același autor
647

Prea Sfințitul Nicodim a participat la solemnitățile dedicate omagierii veteranilor celui de-al II-lea Război Mondial

Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, a participat vineri, 6 mai 2016, la ceremonia de omagiere a veteranilor celui de-al II-lea Război Mondial, ai războiului din Afganistan, ai conflictului armat de pe Nistru, dar și a participanților la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl. Evenimentul este organizat în orașul Edineț al doilea an […]