Păcatul nemărturisit

8096

Cândva, o creştină s-a mărturisit în paraclisul Sfântului Harlampie. După spovedanie, în timp ce rudele ei stăteau la rând, ea a coborât în Biserica mare ca să se închine.

Lăcaşul fiind gol, a aprins o lumânare şi a început să se roage la icoane. La un moment dat, a văzut Sfintele Uşi deschise iar pe Sfânta Masă un tânăr frumos, blond. Când l-a văzut, i-a strigat:

– Nu-ţi este ruşine să stai pe Sfânta Masă? coboară repede şi ieşi, aşa sunteţi voi tinerii de azi, prost crescuţi, fără teamă de Dumnezeu, trântori, leneşi şi fără căpătâi…Tânărul a întrerupt-o şi cu un glas dulce şi ceresc i-a zis:

– Dar tu de ce nu te-ai mărturist cu puţin înaite de păcatul care l-ai făcut? şi i-a spus cu exactitate păcatul. Femeia s-a pierdut, a amuţit la descoperirea tânărului.

– Dar cine eşti tu? l-a întrebat bâlbâindu-se şi tremurând.

– Eu sunt Cel cu Care te vei împărtăşi mâine! i-a zis şi a dispărut.

Când şi-a revenit, a fugit la părintele Icov speriată ca să spună ce a văzut şi ce i s-a întâmplat.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.206


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
643

Prin post conștientizăm apartenența noastră la trupul bisericii

Postul, ca și orice lucrare de virtute, îl înfăptuim pentru noi înșine, și nu pentru Dumnezeu- în sensul în care, Dumnezeu nu are nevoie de acesta, pe cînd omul- care este bolnav și neputincios, găsește vindecare prin el. Mai mulți oameni, în special tinerii, au obiecții referitor la necesitatea postului: ce folos aduce acesta, de […]

Articole postate de același autor
158

Dumnezeu ne trimite copiii, ca să ne înveţe ei pe noi

Mami, nu mai rezist ce frumoasă e viaţa asta a mea! Am tot primit iconiţe din acelea mici pe care le poţi purta în poşetă. Eu le-am tot strâns în portofel și văzându-le Mihăiță mi le-a cerut spunând că eu am destule. I le-am dat și am hotărât să le păstreze în albumul lui de fotografii. […]



Urmăriți-ne pe Facebook!