Osândiți păcatul, nu păcătosul

995

Pe cât de tare trebuie să respingem păcatul, pe atât de mult trebuie să-i iubim, fără părtinire, pe toți păcătoșii.

Omul trebuie să țintească a-și cunoaște starea lui decăzută și păcătoasă, pentru a se smeri și a avea înțelegere față de alți păcătoși și a nu-i osândi.

Desfrânatele și vameșii, prin pocăință și smerenie, o vor lua înainte în Împărăția Cerurilor, căci pentru Dumnezeu ei sunt “hoți prinși”, în timp ce noi, ceilalți, suntem “hoți neprinși”.

Hoțul prins și umilit, desfrânata vădită și rușinată, umilită și pocăită, se află mult mai sus decât noi, cei cu nume bune, dar cu o neștiută viață îndoielnică.

Din Învățăturile Parintelui Porfirie (2, pag. 49-50)


Articole postate de același autor
5326

În plină noapte ,un urs apare din pădure în calea unui mitropolit ortodox

Mitropolitul Chiril (Smirnov) de Kazan a fost luat din Sviaj, pentru deportare, într-o noapte întunecată, și a fost aruncat din mașină la viteză maximă. Era o iarnă grea, cu zăpadă. Mitropolitul a căzut în zăpada uriașă, ca pe o pernă, și nu a pățit nimic rău. A ieșit destul de greu din ea, s-a uitat […]



Urmăriți-ne pe Facebook!