Actualitate

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur

208

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur. Păcatul este început al despărțirii și al diviziunii, introduce senzația de respingere între noi și alți oameni. Păcatul care nu este dezrădăcinat stă ca o greutate pe inimă și îi îndepărtează pe oameni unii de alții.

Orice biruință asupra păcatului este o recucerire a propriei noastre persoane și a altor oameni pentru viața în bună-înțelegere a tuturor. Prin învingerea păcatului, are o loc o deschidere spre apropierea dintre oameni în virtutea naturii noastre comune: biruind păcatul în sine însuși, omul îl ajută pe semenul său, chiar și fără dorința conștientă a acestuia, să-și descopere trăsăturile luminoase ale sufletului, îl atrage pe acesta spre bine, la prima vedere – într-un mod întâmplător.

Biruind păcatul în sine însuși și readucând la viață trăsăturile bune ale sufletului său, omul descoperă comoara duhovnicească și în semenul său, îl ajută pe celălalt să descopere ceea ce încă nu poate întrezări înăuntrul său. Binele rezonează în cercul acelor oameni care îl au, dar nu îl văd încă. Atâta timp cât păcatul îl stăpânește pe om, omul se teme, într-un fel, de omul de lângă el, însă prin biruirea păcatului dinăuntrul său, omul îl molipsește de bine și pe semenul său, și pe ceilalți oameni din anturajul lor.

Este foarte important să observăm și să ne pătrundem de această idee, pentru că în starea în care ne aflăm de obicei, înăuntrul nostru predomină un simțământ pesimist și ne pare că păcatul stăpânește lumea. Un astfel de pesimism ne reține de la lupta cu păcatul și ne face pasivi în această luptă. În urma cunoașterii superficiale a omului din fața noastră nu vedem și nici nu putem întrezări tezaurului de bine pe care îl deține acel om. Însă celui care biruie păcatul înăuntrul său i se deschid ochii asupra binelui, a acelor trăsături bune dinăuntrul celuilalt om, asupra comorilor sale duhovnicești. Când un om păcătos îl va vedea pe semenul său făcând bine, va dobândi înăuntrul său putere pentru nevoință creștinească.

sursa http://lib.pravmir.ru/library/readbook/390

traducere şi adaptare Adelina Benea


Articole Asemănătoare
62

Cum pot birui patima desfrânării?

Zic Sfinţii Părinţi: „Oricât de sfânt ai fi nu o să poţi birui decât cu fuga”. Nimeni să nu se înşele vreodată că poate sta în faţa acestei patimi şi să biruiască. Niciodată, niciodată, oricât de sfânt ar fi. Aici înţelegem că nu putem primi pricinile păcatului, încrezându-ne în noi că vom rezista. Nu putem […]

Articole postate de același autor
3007

„Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu, când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” Duminica Samarinencii la Mănăstirea Suruceni

„Fiecare întâlnire a omului cu Dumnezeu este o surpriză. Dar cea mai mare surpriză ne aşteaptă pe toţi la Judecata de Apoi, atât pe cei drepţi, cât şi pe cei păcătoşi. Drepţii se vor minuna pentru că, în smerenia lor, nu s-au socotit niciodată vrednici de mila Domnului; păcătoşii, dimpotrivă, vor aştepta să fie mântuiţi […]