Actualitate

Oare de ce suferim?

155

Când sufletul e smerit şi Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pământ, ci doreşte să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu şi să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul cade în slava deşartă, sărbătoarea lui ia sfârşit, pentru că harul părăseşte sufletul, şi de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin şi frământă sufletul.

Pentru ce suferă omul pe pământ, pentru ce duce necazuri şi îndură rele?

Suferim pentru că nu avem smerenie. În sufletul smerit viază Duhul Sfânt şi El dă sufletului libertatea, pacea, iubirea şi fericirea.

Suferim pentru că nu-l iubim pe frate. Domnul zice: „Iubiţi-vă unii pe alţii şi veţi fi ucenicii Mei” (Ioan 13, 34-35). Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu... Dulce e iubirea lui Dumnezeu, ea este un dar al Duhului Sfânt şi în plinătatea ei este cunoscută numai prin Duhul Sfânt. Dar este şi o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci când se străduieşte să împlinească poruncile lui Hristos şi se teme să nu întristeze pe Dumnezeu; şi aceasta e un lucru bun. În fiecare zi însă, trebuie să ne silim spre bine şi să învăţăm cu toate puterile smerenia lui Hristos.

Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau vouă” (Ioan 14, 27). Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem lui Dumnezeu, şi Domnul o dă celui ce o cere; şi când o primim, trebuie să o păzim cu sfinţenie şi să o înmulţim; dar cine nu se predă în necazuri voii lui Dumnezeu, acela nu poate cunoaşte milostivirea lui Dumnezeu.

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gândul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl întristez?”, pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15, 21), şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie.

Din Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 171-172


Articole Asemănătoare
4633

Starea ta lăuntrică ţi-o arată rugăciunea

Rugăciunea făcută din rutină, fără credinţă şi fără atenţie, este pierdere de vreme. Omul care îl iubeşte pe Dumnezeu şi care doreşte să stea de vorbă cu El, aşteaptă cu mult drag ceasul rugăciunii. Pentru că spune tot Sfântul Ioan Scărarul: “Iubirea ostaşului faţă de împărat o arată războiul; iubirea creştinului faţă de Dumnezeu o […]

Articole postate de același autor
2035

Sărbătoarea care ne face mai smeriţi şi mai tari totodată

           Biserica cu dimensiuni de catedrală din satul Copanca, raionul Căușeni abia dacă a putut să-i încapă pe toţi enoriaşii care s-au adunat în prima duminică a Posului Mare ca să se apropie şi să se contopească  cu Mântuitorul Hristos. Grăitor este faptul că în această zi nu mai puţin de 200 dintre cei adunaţi […]