Duminica Fiului Risipitor, în care am poposit, este încercarea de a reveni din exilul păcatelor. Tatăl, deci Dumnezeu, doar în urma regretului şi al sincerei pocăinţe, ne miluieşte şi ne reprimeşte acasă.
Ne simţim acasă doar acolo unde în preajmă este Dumnezeu, apropiaţii şi unde dăinuie pacea şi dragostea.
ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
În cea de-a doua zi a Postului Mare în Catedrala mitropolitană au răsunat din nou cuvintele rugăciunii: “Vino ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor. Și îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.” Și în această zi de citire a Canonului Sfântului […]
Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viața noastră petrecută cu luare aminte,nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul. Pentru că dezlipirea noastră de lucrurile materiale şi de patimile sufleteşti, pe lângă faptul că ne pricinuieşte nouă uşurare, are ca […]
