Duminica Fiului Risipitor, în care am poposit, este încercarea de a reveni din exilul păcatelor. Tatăl, deci Dumnezeu, doar în urma regretului şi al sincerei pocăinţe, ne miluieşte şi ne reprimeşte acasă.
Ne simţim acasă doar acolo unde în preajmă este Dumnezeu, apropiaţii şi unde dăinuie pacea şi dragostea.
ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu (Luca 16, 15) În Duminica Vameșului și a Fariseului, a liturghisit la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnulului” din Capitală. Enoriașii uniți în cuget şi gândire cu Arhiereul, au […]
Părintele Arsenie Papacioc avea o vorbă despre rugăciunea unora: „Tipic, tipic, şi la inimă nimic”. Cuvintele acestea nu au în vedere un canon de rugăciune respectat zilnic, ci vizează pravila făcută din obligaţie, fără trăire. Faţă de acea rugăciune, după ce se termină, omul se consideră achitat şi se retrage fără să dobândească ceva care […]
