Lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos

149

Ce părere aveţi despre preoţi…care am auzit că a mers cineva la dânsul cu o poză de la o fată, iar dânsul când a pus mâna pe poză, i-a spus ceea ce a păţit fata? Lucrează cu puterea lui Dumnezeu sau a celui întunecat?

Măi frate, cine n-a pus capul pe icoană…Vă daţi seama ce înseamnă să pui capul pe icoană şi să ai gândul lui Dumnezeu? În aia cred. În pusul mâinii pe poză şi să ştii ce-i cu fata am rezerve. Mă îndoiesc amarnic. Că pui fruntea peste Sfânta Masă la Liturghie, după ce s-a pogorât Duhul Sfânt peste pâine şi vin şi ai înaintea ta Trupul şi Sângele lui Hristos, şi simţi cum vibrează Sfânta Masă şi din vibrarea aia umpli lumea întreagă cu frisonul pogorârii Duhului Sfânt, în asta cred.

Vă daţi seama ce interesant ar fi să-i ducem o poză cu unul care-i mort de vreo 60 de ani şi să ne spună: „A, e bine-mersi!”. Că se întâmplă şi din acestea. În cazul amintit, dar şi în alte cazuri, am auzit şi gogoriţe de genul ăsta. Ştiţi? Adică e o tactică pe care ne-o arata unii pe la televizor, tot timpul ai câte ceva paranormal pe-acolo.

Părerea mea personala este că acestă indiscreţie este îndrăceală. Deci lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos. L-aţi văzut pe Hristos transmiţând în direct la Radio Nazaret cum a scos el dracul din X sau Y? El îl învia pe Lazar şi Se retragea repede-repede, că bănuia ce se va întâmpla duminica următoare la Ierusalim. Sau aduceţi-vă aminte bine: după înmulţirea pâinilor ce face? Îi trimite pe ucenici: plecaţi voi de aici, că acuma ei au treabă cu Mine. Eu nu mă smintesc de puterea pe care o am în Mine. Dar voi, pentru că sunteţi foarte aproape de Mine şi simţiţi puterea pe care eu aş putea să v-o dau, s-ar putea să vă smintiţi şi să vă muşte un pic duhul puterii.

Cel mai periculos duh care-l roade pe un preot în conştiinţa lui sufletească, în sufletul lui şi în lucrarea lui, este ideea că el are putere.

Cu adevărat, cel mai mare dar pe care îl ai este puterea aceasta: „iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale.” Dar asta nu înseamnă că este judecătorul deplin şi începând de azi el taie şi desface…Mai  ales dacă ajunge şi primarul satului. Sau cititor de poze…

Extras din Dr. Constantin Necula, Gânduri şi miride, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, p.14-15

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1341

Vrei să iubeşti pe cineva? Iubeşte-l dezinteresat…

Unii pot pune întrebarea legitimă: „Dacă dragostea înseamnă «primeşte» şi-l vom iubi pe om fară să cerem nimic în schimb, nu va veni oare o vreme când el doar va lua fară să ne dea nimic, când va înceta să mai preţuiască dragostea noastră şi o va lua ca pe ceva de la sine înţeles?”. […]

Articole postate de același autor
919

Personajele lui Dostoievski, modele pentru omul creştin de astăzi

„Arta este o necesitate umană primară, ca pâinea şi apa. Nevoia de frumos, ca şi creaţia care o întruchipează, este inseparabilă de om, iar fără ea omul poate că n-ar dori să traiască pe pământ.” (Dostoievski) F.M. Dostoievski este, siguranţă, cea mai importantă personalitate a literaturii ruse din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. […]