Actualitate

Lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos

212

Ce părere aveţi despre preoţi…care am auzit că a mers cineva la dânsul cu o poză de la o fată, iar dânsul când a pus mâna pe poză, i-a spus ceea ce a păţit fata? Lucrează cu puterea lui Dumnezeu sau a celui întunecat?

Măi frate, cine n-a pus capul pe icoană…Vă daţi seama ce înseamnă să pui capul pe icoană şi să ai gândul lui Dumnezeu? În aia cred. În pusul mâinii pe poză şi să ştii ce-i cu fata am rezerve. Mă îndoiesc amarnic. Că pui fruntea peste Sfânta Masă la Liturghie, după ce s-a pogorât Duhul Sfânt peste pâine şi vin şi ai înaintea ta Trupul şi Sângele lui Hristos, şi simţi cum vibrează Sfânta Masă şi din vibrarea aia umpli lumea întreagă cu frisonul pogorârii Duhului Sfânt, în asta cred.

Vă daţi seama ce interesant ar fi să-i ducem o poză cu unul care-i mort de vreo 60 de ani şi să ne spună: „A, e bine-mersi!”. Că se întâmplă şi din acestea. În cazul amintit, dar şi în alte cazuri, am auzit şi gogoriţe de genul ăsta. Ştiţi? Adică e o tactică pe care ne-o arata unii pe la televizor, tot timpul ai câte ceva paranormal pe-acolo.

Părerea mea personala este că acestă indiscreţie este îndrăceală. Deci lucrurile cu adevărat duhovniceşti se fac cu sensibilitatea lui Hristos. L-aţi văzut pe Hristos transmiţând în direct la Radio Nazaret cum a scos el dracul din X sau Y? El îl învia pe Lazar şi Se retragea repede-repede, că bănuia ce se va întâmpla duminica următoare la Ierusalim. Sau aduceţi-vă aminte bine: după înmulţirea pâinilor ce face? Îi trimite pe ucenici: plecaţi voi de aici, că acuma ei au treabă cu Mine. Eu nu mă smintesc de puterea pe care o am în Mine. Dar voi, pentru că sunteţi foarte aproape de Mine şi simţiţi puterea pe care eu aş putea să v-o dau, s-ar putea să vă smintiţi şi să vă muşte un pic duhul puterii.

Cel mai periculos duh care-l roade pe un preot în conştiinţa lui sufletească, în sufletul lui şi în lucrarea lui, este ideea că el are putere.

Cu adevărat, cel mai mare dar pe care îl ai este puterea aceasta: „iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale.” Dar asta nu înseamnă că este judecătorul deplin şi începând de azi el taie şi desface…Mai  ales dacă ajunge şi primarul satului. Sau cititor de poze…

Extras din Dr. Constantin Necula, Gânduri şi miride, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, p.14-15

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
7484

O sarcină reală pentru Postul Mare

Ce putem face dacă zilele din perioada postului se scurg, dar sufletul nostru rămâne neatins de el? Este posibil de a implimenta în viaţa omului modern viața Bisericii? La aceste întrebări şi multe altele răspunde episcopul Iona de Obuhov, șeful Departamentului Sinodal al Tineretului al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vicarul Mănăstirii Sfânta Treime din Kiev. — […]

Articole postate de același autor
236

Când vorbim noi în Biserică – tace Dumnezeu

  Pomenirea deasă a numelui Mântuitorului ne ajută să ne izbăvim de pomenirea deasă a răului, a aproapelui pe care-l vorbim de rău. Suntem foarte adesea vorbiţi de rău şi vorbim şi noi de rău pe alţii. Chiar în biserici. Mare păcat! Să ştiţi că cel ce vorbeşte în timpul slujbei în biserică este asemenea […]