Actualitate

„Îţi mulţumesc, Maica lui Dumnezeu! Tu m-ai iertat”

5127

Noi cu credinţa noastră călătorim prin această viaţă de mii de ani. Noi am dat pentru ea sânge; ea ne-a dat nouă duh. Noi am încercat-o şi am aflat că este adevărată, dulce şi aducătoare de mântuire. Sfinţii noştri sunt vii, şi până în ziua de astăzi se arată vii prin numeroase semne şi minuni. Puterea electricităţii se pogoară prin conductori; puterea lui Dumnezeu se pogoară prin sfinţi. Părintelui îi place să proslăvească pe fiii Săi iubiţi, arătându-şi prin ei puterea. Puterea şi ajutorul bineplăcuţilor lui Dumnezeu nu am simţit-o numai noi, creştinii, ci şi musulmanii noştri.

Ortodoxia se află astăzi între două unilateralităţi: de o parte sunt musulmanii, ce recunosc puterea credinţei noastre, dar nu recunosc Cartea credinţei noastre; iar de cealaltă parte sunt scornitorii apuseni de credinţe noi, ce recunosc Cartea, însă nu recunosc puterea credinţei noastre. Despre aceştia din urmă scrie dumnezeiescul Pavel că „au chipul bunei credinţe, însă tăgăduiesc puterea ei”. Şi îl sfătuieşte pe Timotei: „şi de aceştia să te fereşti”. Noi am ţinut şi ţinem şi Cartea, adică Sfânta Scriptură, şi Puterea, adică semnele şi minunile lui Dumnezeu prin sfinţi, cruce, icoane, prin rugăciuni şi toate sfintele taine.

„Oare şi pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-o apărăm de hulitori?” Ea se apără destul singură. Pe patul de moarte, hulitorii ei urlă de durere. Între noi era un om, botezat, care a călcat în picioare cu răutate icoana Născătoarei de Dumnezeu, iar înainte de moarte a bolit vreme îndelungată. Tot se apăra de cineva lovind văzduhul cu mâinile. Striga ziua şi noaptea: „Harapi! Harapi negri! Plecaţi de la mine!”. Când i s-a făcut molitfă către Maica Domnului, s-a liniştit. După aceea a început să plângă, zicând: „Iată, a venit Maica Domnului şi cu toiagul ei i-a alungat pe harapi de la mine”. Câteva zile a vărsat lacrimi, tot sărutând şi mângâind icoana Maicii Domnului, „Îţi mulţumesc, Maica lui Dumnezeu! Tu m-ai iertat”, şoptea neîncetat. Şi cântând lin un cântec, s-a despărţit de noi cu vrednicie şi seninătate.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să vă întărească, fraţilor!

Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare. Volumul I, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, p. 143-144


Articole Asemănătoare
3668

Să te lupți cu numele Domnului

Cel dintâi a intrat în Rai tâlharul. Așa a rânduit Domnul, spre îmbărbătarea și mângâierea noastră, a păcătoșilor. Toate i le iartă milostivul nostru Domnul celui ce se pocăiește sincer. Nici un păcătos nu trebuie să deznădăjduiască. Să nu spui că ai pierit deja: acesta este un gând drăcesc. Bucurie se face în cer pentru […]

Articole postate de același autor
1168

Asistență materială din partea Bisericii pentru 50 de familii social-vulnerabile cu copii mici din Sectorul Buiucani al Capitalei

Cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, la finalul Campaniei filantropice „De Crăciun devii mai bun!” inițiată de Biserică în perioada sărbătorilor de iarnă, Mitropolia Moldovei în parteneriat cu Direcția Asistență Socială a Sectorului Buiucani, mun. Chișinău, condusă de dna Violeta Dorul, a organizat un eveniment caritabil în scopul susținerii materiale a […]