Îmi pare rău, nu am timp!

6144

Dumnezeule, eu plec

Oamenii

Se duc,

Vin,

Aleargă,

Mereu se grăbesc.

Bicicletele fug,

Mașinile fug

Camioanele fug,

Strada fuge,

Orașul fuge,

Toată lumea fuge.

Fug, să nu piardă timpul, să prindă timpul, să câștige timpul.

’’ La revedere, domnule, scuze, nu am timp’’

’’ Revin mai târziu, pentru că... nu am timp, întârzii’’.

Să merg la Biserică ? Îmi pare rău am niște urgențe, nu am timp...

Mă presează timpul, mi-ar fi plăcut să dau o mână de ajutor…

Nu e timp de meditat, nici de citit, sunt ocupat, muncesc fără răgaz...

Aș vrea să mă rog... dar nu e timp.

Înțelegi, Dumnezeule, nu am timp pentru Tine, Mântuirea poate să aștepte…

Copilul, se joacă, imediat primești răspunsul că e ocupat... pe mai târziu...

Școlarul, mereu cu temele sale pentru acasă, nu are timp... mai târziu...

Liceanul, are ore și de lucru, nu are timp... altă dată...

Tânărul, face sport, mereu iese undeva : tinerețea trebuie oarecum trebuie trăită din plin ! Nu e timp... altă dată

Mama și tata, au copiii, griji și nevoi, nu e timp... mai pe urmă... Buneii, cu copilașii și nepoții lor, nu au timp... mai târziu...

Iată, sunt bolnavi... cu grijile bărtâneții mereu și nu au timp... mai târziu...

Sunt pe moarte, nu au... Prea târziu !... Nu mai au timp...

’’Viața și moartea ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi.’’

(Deuternomul 30 :19 Iertare celor ce se pocăiesc, osîndă celor împietriți)

Sursa : http://lasimandre.blogspot.md

traducere şi adaptare Victoria Botnari


Articole Asemănătoare
357

Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui […]

Articole postate de același autor
745

Care este numele bucuriei?

Omul nu este cu adevărat om decât atunci când răspândește bucurie, așa cum și izvorul nu este izvor dacă nu izvorăște. Și precum meandrele îndepărtate ale râului nu-și mai „amintesc” de unde au pornit, așa și omul a uitat Esențialul. Prin urmare, a fost necesar să apară filosofii, etimologic vorbind cei care „iubesc înțelepciunea” și […]