Dumnezeule, eu plec
Oamenii
Se duc,
Vin,
Aleargă,
Mereu se grăbesc.
Bicicletele fug,
Mașinile fug
Camioanele fug,
Strada fuge,
Orașul fuge,
Toată lumea fuge.
Fug, să nu piardă timpul, să prindă timpul, să câștige timpul.
’’ La revedere, domnule, scuze, nu am timp’’
’’ Revin mai târziu, pentru că... nu am timp, întârzii’’.
Să merg la Biserică ? Îmi pare rău am niște urgențe, nu am timp...
Mă presează timpul, mi-ar fi plăcut să dau o mână de ajutor…
Nu e timp de meditat, nici de citit, sunt ocupat, muncesc fără răgaz...
Aș vrea să mă rog... dar nu e timp.
Înțelegi, Dumnezeule, nu am timp pentru Tine, Mântuirea poate să aștepte…
Copilul, se joacă, imediat primești răspunsul că e ocupat... pe mai târziu...
Școlarul, mereu cu temele sale pentru acasă, nu are timp... mai târziu...
Liceanul, are ore și de lucru, nu are timp... altă dată...
Tânărul, face sport, mereu iese undeva : tinerețea trebuie oarecum trebuie trăită din plin ! Nu e timp... altă dată
Mama și tata, au copiii, griji și nevoi, nu e timp... mai pe urmă... Buneii, cu copilașii și nepoții lor, nu au timp... mai târziu...
Iată, sunt bolnavi... cu grijile bărtâneții mereu și nu au timp... mai târziu...
Sunt pe moarte, nu au... Prea târziu !... Nu mai au timp...
’’Viața și moartea ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi.’’
(Deuternomul 30 :19 Iertare celor ce se pocăiesc, osîndă celor împietriți)
Sursa : http://lasimandre.blogspot.md
traducere şi adaptare Victoria Botnari
