Actualitate

Preotul și țigara…de Părintele Partenie din Chios

33

Părintele Partenie s-a născut în 1815 în satul Dafnona din Insula Chios. Înca din copilărie a lucrat în comerț, călătorind adesea între Chios, Smirna si Constantinopol. După ce soția sa a trecut la cele veșnice, părintele Partenie a urcat pe vârful Muntelui Penthodus, cu binecuvantarea duhovnicului său, unde s-a nevoit lângă o biserică părăsită închinată Sfântului Apostol si Evanghelist Marcu. Dupa o vreme, prin voia lui Dumnezeu, a descoperit o peșteră în partea de sud-est a muntelui, unde a hotărât să-și continue nevoințele ascetice. Aici a trăit în post, privegheri și rugăciune zi si noapte. Părintele Partenie din Chios a trecut la cele veșnice pe 8 decembrie 1883.

Nicodim de la Sfântul Munte spunea că țigările sunt o « iarbă scârboasă », asfel Părintele Partenie îi îndemna pe enoriași să nu mai fumeze. Mai ales că fumatul dăunează trupului care este « templu al Duhului Sfânt » iar țigările și tutunul în general, spunea el, sunt "tămâia diavolului". Părintele încerca să-i convingă pe oameni că fumatul este dăunător și nociv nu numai organismului , ci este deasemenea un inconvenient pentru restul slujitorilor. Dar îndeosebi, acest lucru este inadecvat chiar rușions pentru un preot.

« Odată, părintele Partenie a văzut un preot care fuma pe ascuns, și-i zise: « Știu eu cu ce fel de tămâie tămâiați dvs! Trebuie să simți fie mirosul tămâiei, fie mirosul țigărilor, pentru că tămâia și țigările împreună nu au un miros tocmai plăcut! »

Părintele ținea să spună că fumatul nu corespunde preoțimii și dacă un slujitor fumează, ar fi mai mai bine să rămână laic.

Toată lumea este conștientă acum de consecințele nefaste ale fumatului.

Fie ca aceste sfaturi ale Părintelui Partenie să fie de folos tuturor oamenilor de bună credință.

sursa http://vie-orthodoxe.blogspot.md/

traducere Victoria Botnari


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
267

Veniți de luați lumină!

De câteva zile îmi răsună în gând aceste cuvinte. Sunt acelea pe care preotul le rostește atunci când credincioșii se apropie de el pentru a-și aprinde lumânările. Cu toții știm de ce. Învierea lui Hristos. Motivul sărbătorii nu este iepurașul , iar perioada aceasta nu e despre ouă roșii, cozonaci, cadouri sau despre ouăle de […]

Articole postate de același autor
221

Virtutea ascultării și practicarea rugăciunii

Învățătura «Bătrânilor» ne spune că pe lângă rugăciunea propriu-zisă, mai există o condiție pe care trebuie s-o îndeplinim pentru mântuirea sufletelor noastre. Este vorba despre dobândirea ascultării ca virtute. Nu se are în vedere o ascultare pe care noi o facem pe cale ierarhică față de superiorii noștri, ci ascultarea rugăciunii duhovnicești făcută din propria […]