Pentru Dumnezeiasca Împărtășanie nu se pregătește cineva schimbându-și hainele și spălându-se pe dinți, ci cel mai important lucru este să se cerceteze pe sine însuși. Să vadă: simte Dumnezeiasca Împărtășire ca pe o necesitate? Este pregătit? Nu cumva există ceva care să-l împiedice să primească această taină și nu s-a spovedit?
Pentru a simți Sfânta Împărtășanie, trebuie îndeplinite câteva condiții. Prima este strădania smerită de a ne tăia patimile și de a rămâne Hristos în inima noastră. Altfel, Hristos vine înlăuntrul nostru odată cu Dumnezeiasca Împărtășie, dar pleacă îndată ce omul nu simte nimic. Când Hristos rămâne, atunci se săvârșește o schimbate în om.
Există oameni care-L simt pe Hristos de la Dumnezeiasca Împărtășire până la cealaltă fără întrerupere.
– Gheronda, de multe ori, când preotul spune: „Cu frică lui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, simt că nu sunt pregătită să mă împărtăşesc.
-La spitale, la o anumită oră, trec medicii, iar infirmierii strigă:”Vizita!”. Atunci toţi vizitatorii ies din saloane, iar bolnavii merg la paturile lor şi-l aşteaptă pe medic, ca să-l înştiinţeze desprea starea bolii şi să le dea tratamentul corespunzător. Tot aşa şi tu, când preotul spune: „Cu frică lui Dumnezeu”, să te gândeşti că medicul face vizita şi să vii la Dumnezeiasca Împărtăşire cu simţirea păcătoşeniei tale, cerând cu smerenie mila lui Dumnezeu.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești 6 Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 203-204
