Fie ţie după cum ai crezut…

1174

Oamenii de astăzi nu se mai roagă, sau se roagă foarte puţin.  E adevărat că ritmul vieţii actuale este mult mai solicitant ca altă dată, şi de multe ori când ajungem seara în faţa icoanei abia dacă mai spunem: ”Îţi mulţumesc, Doamne, pentru ziua care a trecut, apără-mă şi păzeşte-mă în noaptea care vine… ”, iar dimineaţa abia deschidem ochii, începem o nouă zi cu gândul că avem o mulţime de probleme şi nu prea ştim cum să le facem faţă la toate. Da, ne închinăm şi Îi spunem câteva cuvinte, dar de multe ori o facem foarte formal şi rece. Şi ştiţi de ce? Nu e adevărat că nu mai avem timp, noi nu prea mai avem credinţă...

Astăzi oamenii se roagă îndeplinind o formalitate, fără a-şi da seama că vorbesc cu un Dumnezeu Atotputernic, se roagă, dar nu cred în ceea ce cer. Ştiu şi din propria experienţă, că cea mai fierbinte rugăciune o ai atunci când eşti într-o situţie grea, când cineva drag este în suferinţă, când  ştii că cu forţele proprii nu vei reuşi să depăşeşti toate încercările şi ispitele. Dar şi atunci când crezi că vei fi auzit...Dar dacă noi vorbim cu Dumnezeu în rugăciune, iar în adâncul sufletului suntem convinşi că nu vom primi ceea ce cerem, pentru ce atunci mai înălţăm aceste rugăciuni.

Noi într-atât ne autoprogramăm spre propria nereuşită, că nu mai credem nici în forţele proprii, nici în puterea lui Dumnezeu. Mulţi după ce se roagă o dată, de două ori, lasă mâinile în jos, şi spun, - nu pot, nimic nu-mi reuşeşte. Dar dacă spui „nu mai pot, nu-mi reuşeşte”, şi Dumnezeu îţi va răspunde   - “Fie ţie după cum ai crezut…”

Foarte mulţi oameni cred că nu vor reuşi, că ziua de mâine va fi şi mai grea, că vor avea şi mai multe probleme şi greutăţi. Ei nu cred în puterea Lui Dumnezeu, nu mai cred în puterea rugăciunii, de atât şi trăiesc o viaţă neliniştită şi plină de griji.

Oamenii intră în biserică, aprind o lumânare,  se roagă, apoi ies din biserică la fel de neliniştiţi şi tulburaţi. Atunci pentru ce am mai venit la Dumnezeu după ajutor, dacă noi nu credem că El ne poate ajuta? Pentru ce cerem dacă nu credem că vom primi ? După ce ne-am rugat mereu ar trebui să ne găsim liniştea şi pacea, doar noi am vorbit cu “Tatăl Nostru...” şi oare un Tată nu va avea grijă de fiii Săi?

Atât cât avem o rugăciune formală, în rezultatul căreia nu credem nici noi înşine, atât rugăciunile noasre şi vor fi seci şi fără de rod, iar viaţa noastră sumbră şi mohorâtă.

Ne întâlnim unii cu aţii şi în loc să ne împărtăşim bucuriile, noi mereu suntem nemulţumiţi de ceva, că e prea cald, că e prea frig, că în continuu plouă sau nu plouă deloc. Noi într-atât ne încredem în nefericirea noastră, că nici Dumnezeu nu mai poate să ne bucure prin nimic.

Dumnezeu ne vrea fii şi fiice recunoscătoare, care se trezesc dimineaţa şi spun, “Slavă Ţie Doamne, că m-am trezit din somn, Slavă Ţie că am ce pune pe masă copiilor, că am un acoperiş de asupra casei, că am rude şi prieteni, că te am pe Tine, Doamne!”

Slavoslovind şi mulţumind, noi îi aducem încrederea şi recunoştinţea noastră Lui Dumnezeu şi fiţi sigur. El la sigur nu ne va rămâne dator.

Vreţi să vă căsătoriţi, credeţi cu tărie că neapărat veţi avea parte de bucuria unei familii, căutaţi un loc de muncă, fiţi convinşi, că veţi găsi ceea de ce aveţi nevoie. Vă doriţi un copilaş, credeţi că Dumnezeu neapărat vă va binecuvânta cu acest minunat dar! De altfel, în zădăr ne mai rugăm, dacă nu credem că Dumnezeu este aici, alături de noi, şi fiecare rugă, fiecare suspin al nostru este auzit şi primit de El... 

De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede! (Marcu 9,23)

Natalia Lozan


Articole Asemănătoare
1119

„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Evanghelia care se citeşte în Duminica Umblării pe mare este plină de înţelesuri duhovniceşti care îl privesc nu doar pe Sfântul Apostol Petru şi pe ucenicii aflați în corabia purtată de valurile primejdioase, dar și pe fiecare dintre noi în parte. Să încercăm să ne imaginăm: o barcă în largul mării pe care Mântuitorul a […]

Articole postate de același autor
1446

„Şi aceşti sfinţi au fost nefericiţi ca noi?”

De multe ori nu ne dăm seama de valoarea lucrurilor pe care le avem, până nu le pierdem. Considerăm că oamenii apropiaţi nu ne vor părăsi, că ne vor fi alături orice s-ar întâmpla. Această convingere de multe ori ne face să greşim faţă de prieteni, rude, apropiaţi…. Anume aşa s-a întâmplat şi în viaţa […]