Doi tineri căsătoriti munceau din greu ca să îsi acopere datoriile pe care le făcuseră pentru a-si cumpăra o garsonieră. El pleca de dimineata la serviciu si venea seara.
Ea avea si serviciu si facultate, programul ei fiind foarte încărcat. Stiind că se apropia iarna si că sotul ei nu avea nici o pereche de încăltări pentru vremea rece, sotia s-a hotărât să economisească niste bani. Fiind studentă în ultimul an, s-a apucat să bată la masină lucrarea de licentă a unui coleg si, pentru munca ei, urma să primească exact suma de care avea nevoie pentru a-i cumpăra sotului ei o pereche de bocanci.
Seara, când sotul ei mergea la culcare, ea îi spunea că rămânea să mai scrie la propria lucrare de licentă. Stia că, dacă i-ar fi spus că vrea să facă rost de bani, el nu ar fi lăsat-o, ci ar fi trimis-o să se odihnească.
După o lună de trudă, când sotia a terminat munca pentru colegul ei, i-a spus sotului ei că avea bani ca să îi cumpere bocanci.
– Bani, de unde bani? Cred că glumesti?
– Nu glumesc deloc, spuse sotia, arătându-i banii.
Când a aflat cât de greu muncise sotia pentru ei, sotul s-a supărat:
– Nu îmi trebuie nici un bocanc. Tu pici de pe picioare ca să îmi iei mie bocanci? Nu. Nu vreau bocanci. Nu trebuia să te obosesti atât pentru mine. Nu as putea să port bocancii, gândindu-mă că tu ai făcut un efort atât de mare pentru ei. O să cumpărăm ceva pentru tine sau, dacă nu vrei, îi tinem pentru cine stie ce nevoi o să apară. Nu, nu vreau bocanci.
Sotia era tristă:
– Iubitul meu, dar am muncit numai din dragoste pentru tine. Nu îti bate joc de dragostea mea, te rog. Nici nu stii cât m-as bucura să ai cu ce să te încalti iarna asta.
Sotul, văzând-o că insistă, îsi dădu seama că ar fi rănit-o mult dacă nu îi primea darul.
– Bine, sâmbătă mergem la magazin. M-ai convins.
Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004
