Dor de casă…

746

Îmi lipsește azi ca niciodată,
Focul dintr-o sobă de la țară...
Și căldura lutului din vatră,
Și aroma pâinii din cămară...

Îmi lipsește lemnul ce trosnește,
Măcinându-și firea în cenușă...
Și a flăcărilor aprigă poveste,
Ce sfârșesc ca dragostea ascunsă...

Îmi lipsește-n coardă Busuiocul,
Cel sfințit cu dor de Bobotează...
Și aroma lui păzind sorocul,
Strajnic în amurg și în amiază...

Îmi lipsește candela, timida,
Ce-și vărsa lumina prin unghere...
Și mi-e dor să mângâi trandafirii,
Cei înghesuiți în lăicere...

Îmi lipsește lada cea de zestre,
Râul din ștergare și prosoape...
Unde printre flori și horboțele,
Pânzele se-aștern ca niște ape...

Îmi lipsește-n miezul cel de iarnă,
O cănuță plină cu izvar...
Aburii fierbinți din strop de poamă,
Să-mi alunge frigul cu nectar...

Îmi lipsesc tăcerile tăcute,
Gustul lor smerit de împăcare...
Când vorbeau cuvintele nespuse,
Aducând și pace, și răbdare...

Îmi lipsește-a mamei mângâiere,
Vocea ei cea blândă și duioasă...
Zâmbetul zidit pe fața tatei-
Îmi e dor de mine și...de CASĂ...

Diana Sava Daranuta


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
6019

De frumuseţe ţi se face lehamite după patruzeci de zile…

„Dacă urmează să călătoreşti, roagă-te o dată, dacă trebuie să mergi la război, roagă-te de două ori; dar dacă urmează să te căsătoreşti, roagă-te de trei ori!” (Proverb) „Să vedem dacă ne potrivim…” Aşa spun astăzi tinerii, când vor să se căsătorească. Şi, sub pretextul acesta, amână căsătoria sau chiar convieţuiesc în păcat, chipurile, poate […]