Dor de casă…

540

Îmi lipsește azi ca niciodată,
Focul dintr-o sobă de la țară...
Și căldura lutului din vatră,
Și aroma pâinii din cămară...

Îmi lipsește lemnul ce trosnește,
Măcinându-și firea în cenușă...
Și a flăcărilor aprigă poveste,
Ce sfârșesc ca dragostea ascunsă...

Îmi lipsește-n coardă Busuiocul,
Cel sfințit cu dor de Bobotează...
Și aroma lui păzind sorocul,
Strajnic în amurg și în amiază...

Îmi lipsește candela, timida,
Ce-și vărsa lumina prin unghere...
Și mi-e dor să mângâi trandafirii,
Cei înghesuiți în lăicere...

Îmi lipsește lada cea de zestre,
Râul din ștergare și prosoape...
Unde printre flori și horboțele,
Pânzele se-aștern ca niște ape...

Îmi lipsește-n miezul cel de iarnă,
O cănuță plină cu izvar...
Aburii fierbinți din strop de poamă,
Să-mi alunge frigul cu nectar...

Îmi lipsesc tăcerile tăcute,
Gustul lor smerit de împăcare...
Când vorbeau cuvintele nespuse,
Aducând și pace, și răbdare...

Îmi lipsește-a mamei mângâiere,
Vocea ei cea blândă și duioasă...
Zâmbetul zidit pe fața tatei-
Îmi e dor de mine și...de CASĂ...

Diana Sava Daranuta


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
841

Cel mai mult, dracul fuge de smerenie și de îndreptare!

E atât de ușor să păcătuiești.. Dacă pe vremuri se spunea să nu furi, astăzi furi cu acte! Dacă pe vremuri se spunea să nu desfârnezi, astăzi ai concubinajul sau căsătoria de probă! Acum nici nu mai trebuie să ucizi, vorbești pe cineva de rău și l-ai omorât cu zile.. sau te-ai dus, și l-ai […]