Omul își pune adesea întrebarea :,,De ce se mi se întîmplă aceasta mie?,, în situații diferite. Această întrebare poate să își o pună inclusiv o doamnă care grăbindu-se la întîlnire cu șeful ei, are ghinionul să i se rupă tocul de la pantof, din care cauză ratează întîlnirea și poate o vacanță de vis.
Însă nu este și cazul Elenei, care își dorește foarte mult să se căsătorească, să întemeieze o familie, care, deși duce un mod de viață cuviincios și nu este cu nimic mai diferită decît ceilalți, ceva nu îi reușește. Cum să se resemneze cu această voie a Domnului? Și este în genere, aceasta voia lui Dumnezeu?
Eu nu cred ca voia lui Dumnezeu este ca oamenii să sufere sau ca copiii să moară de boli incurabile. Nu este voia Domnului ca să oamenii să sufere sau să se nască în familii despărțite, sau ca copiii să sufere pentru că părinții lor nu îi iubesc. Nu este voia lui Dumnezeu ca oamenii să rămînă singuri pentru că însuși Dumnezeu a spus:,, Nu este bine ca omul să fie singur,,.
Nu se pune întrebarea ,,Cum să acceptăm voia lui Dumnezeu,,? Dacă se vor pune astfel de întrebări, atunci să nu ne mirăm cînd ne vor întreba oamenii despre credința noastră. Chiar și în cazul unor întîmplări negative sau tragice, trebuie să înțelegem:,, Totul se întîmplă pentru că în toate este voia lui Dumnezeu,,.
Atunci cînd omul nimerește într-o situație mai dificilă și reușește să simtă prezența lui Dumnezeu, atunci el nu va mai pune întrebări de ce s-a întîmplat cu el una sau alta.
În ultima perioadă mi se întîmplă să mă întîlnesc mai des cu copii bolnavi de cancer, vorbesc cu ei despre Dumnezeu și îi întreb dacă ei simt prezența lui Dumnezeu în viața lor. Spre mirarea mea, aud de la copii încă atît de mici, că ei simt prezența lui Dumnezeu atît de vie, în situația cînd acești copii se confruntă cu o boală care le provoacă dureri insuportabile, iar ei se străduie să nu arate aceasta părinților lor. Mai destoinic este că, la spovedanie acești copii se căiesc că nu au destulă putere să facă față bolii. Este evident că prin acceptarea voii lui Dumnezeu, acești copii sînt foarte aproape de El.
Este foarte important să nu deznădăjduim, chiar dacă lumea în care trăim este ca o cîmpie minată, ca un cîmp de luptă. Este bine ca omul care se află într-o situație dificilă sau cu totul lipsită de sens, să gîndească cum să se apropie de Dumnezeu, cum să accepte voia Lui, cum să primească de la El acea lumină care să-l lumineze? Da, Dumnezeu este lumină...trebuie doar să ne învățăm s-o simțim, să ne apropiem de această Iubire sfîntă, pentru ca ea să atingă inima noastră și să aducă pace sufletelor noastre.
traducere şi adaptare Olga Armaş
http://www.pravmir.ru/protoierey-aleksiy-uminskiy-za-chto-posyilaetsya-odinochestvo/
