Cum s-a schimbat destinul unei tinere din Chile după convertirea la ortodoxie

855

Maria Jose (35 de ani) din Chile a decis să-şi schimbe viaţa şi să devină membră a comunităţii ortodoxe din Santiago în 2008. Tainele religiei pe care a îmbrăţişat-o, după ce toată viaţa a fost catolică, au purtat-o spre România, la Iaşi, unde Maria învaţă să picteze icoane.

Maria Jose s-a născut în oraşul La Serena din Chile. După câţiva ani, familia s-a mutat în cel mai sudic oraş din lume, Puerto Williams, şi apoi s-a stabilit definitiv în capitala Santiago. De când se ştie, tânăra a fost înconjurată de catolici practicanţi care nu lipseau de la liturghiile zilnice sau de la ceremoniile oficiate în catedralele din oraşele în care locuiau. Chiar ea, prin cultura familiei şi a prietenilor apropiaţi, participa cu regularitate la activităţile bisericii catolice şi nu s-a gândit vreodată că o să-şi schimbe convingerile dintr-o experienţă personală. „Am fost o fată care respecta cu stricteţe tradiţia religioasă a familiei. Nu auzisem de ortodoxie şi mai ales nu ştiam ce înseamnă ciudăţenia asta“, a povestit Maria.

Până la 20 de ani, chiliana visa să ajungă creator de modă, să croiască rochii rafinate care să facă înconjurul lumii. Îşi vedea creaţiile prezentate de modele de renume la marile prezentări de modă şi se gândea că va ajunge un nume în această industrie. Mai târziu, Maria s-a îndreptat spre studierea artelor, în special pictură, iar familia i-a plătit taxele pentru a urma Facultatea de Arte Frumoase de la Universidad de Artes, Ciencias y Comunicación din Santiago. După primii trei ani de studiu, tânăra şi-a dat seama că locul ei nu este printre artiştii chilieni şi că tot ce a învăţat îi este inutil pentru a trăi o viaţă aşa cum îşi dorea ea. A intrat în depresie şi a crezut că nu-şi va reveni vreodată.
 
„În acel moment mi-am dat seama că vreau să fac ceva util. Mie nu mi-a plăcut modul în care se face artă în Chile pentru că este o atmosferă închisă, cu nişte artişti care fac parte dintr-un grup închis. Am văzut de multe ori picturi prin oraş care reprezentau prostii, obscenităţi, şi mi-am dat seama că eu nu vreau să studiez şase ani ca să fac aşa ceva. Atunci am simţit că viaţa mea nu are sens, dar a apărut o lumină. Un prieten foarte bun m-a întrebat «Maria, de ce nu înveţi iconografie?»“,
a povestit chiliana.

Comunitate mică de ortodocşi în Chile 

Pentru Maria, la mijlocul anilor 2000, iconografia însemna un concept nou prin care ar fi putut să-şi câştige existenţa de artist. Cu timpul, arta de a picta icoane i-a redat bucuria de a trăi şi, mai mult, i-a conturat traseul către lumea ortodoxă. „Eu nu ştiam despre această posibilitate de a învăţa să pictez icoane, dar prietenul meu mi-a spus că există biserica ortodoxă din Chile unde pot învăţa mai multe. «Biserica ortodoxă, ce nebunie este şi asta?», l-am întrebat atunci, în 2007, şi din curiozitate am mers să văd despre ce este vorba“. Biserica ortodoxă din Santiago i-a devenit astfel sprijin tinerei dezamăgite de viaţa pe care o avea.
 
În paralel cu studiile universitare, Maria a început să urmeze cursuri de pictat icoane în Atelierul „Sfântul Nicolae“ al bisericii ortodoxe. Tainele chipurilor sfinte le-a deprins de la părintele Francisco, un iconar din comunitatea ortodoxă din Santiago, care contribuie la istoria celor 70 de ani de când religia ortodoxă a ajuns în sudul continentului american. Chile, stat catolic, are cetăţeni ortodocşi în proporţie mică, de numai 3%, după cum spune Maria. Tânăra ştie că religia ortodoxă a ajuns acolo prin palestinienii care au emigrat după cel de-Al Doilea Război Mondial. „În Chile avem cea mai mare comunitate de palestinieni. Ei au înălţat biserici şi catedrale, iar dacă la început aveau un regim închis, cu timpul au devenit accesibile tuturor naţionalităţilor“.
 
În Atelierul „Sfântul Nicolae“, Maria a descoperit o altă lume. Orele în care tânăra picta icoane au fost momente de deconectare de la realitatea care o îmbolnăvise. Prin iconografie şi prin răspunsurile părintelui Francisco referitoare la lumea ortodoxă, tânăra s-a îndrăgostit de arta religioasă. Până la 25 de ani, chiliana schiţa modele şi haine de gală. Ajunsă în biserica ortodoxă, Maria a văzut, la început, în icoanele bizantine doar nişte chipuri, de care a devenit rapid interesată.
 
„Iconografia mi-a plăcut foarte mult de la început pentru că e diferită. În toţi anii de studiu de la facultate nu am văzut niciodată ceva care să semene cu iconografia. Era o lume misterioasă şi ciudată de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Am ştiut de atunci că asta trebuie să fac tot restul vieţii“, a mai relatat studenta. Un an mai târziu, tânăra botezată catolic a vrut să se convertească şi să devină ortodoxă. Maria şi-a păstrat numele, nu a fost rebotezată, ci doar tunsă în numele Sfintei Treimi. „Am simţit că am găsit o comoară şi că am descoperit sensul vieţii“, a descris tânăra momentul în care şi-a dat seama că vrea să-şi schimbe viaţa. Rolul principal în transformarea sa l-a avut părintele Salvador, preotul paroh din Santiago, pe care Maria îl vizita în fiecare săptămână pentru a-i răspunde la curiozităţi. „Când am cunoscut în totalitate biserica ortodoxă, multe lucruri au căpătat sens pentru mine. Am simţit că aşa trebuie să fie şi că am găsit un răspuns bun la ceea ce căutam.“

Mama Mariei, o altă convertire

Părinţii Mariei nu au acceptat cu uşurinţă alegerea ei de a se converti la ortodoxie. Li se părea ciudat ce se întâmplă cu fiica lor, dar în acelaşi timp, observau că are altă stare de spirit şi că nu mai este tristă. Mama studentei, Maria del Pilar, i-a spus că regretă drumul pe care l-a ales, dar nu a intervenit mai mult. „Totuşi, mai târziu, s-a întâmplat ceva foarte frumos, pentru că ea a văzut că m-am schimbat şi că am trecut peste depresii. Mama s-a întrebat ce se întâmplă acolo şi a început să meargă cu mine la biserică. Aşa l-a cunoscut pe părintele Francisco şi a prins şi ea drag de biserica ortodoxă. În mai puţin de un an s-a convertit, iar acum este secretară la biserică“, a mai povestit studenta, care nădăjduieşte că întreaga sa familie va deveni, într-o zi, ortodoxă.

„Maria, ştii ce este acolo, vrei să te duci la Dracula?“

Maria Jose a ajuns în România încurajată de preotul paroh care a îndrumat-o să-şi urmeze talentul pentru iconografie. Opţiunile iniţiale erau pentru universităţi din Grecia sau Rusia, dar considerând că limbile din acele zone sunt complet diferite de spaniolă, Maria a optat pentru o universitate românească, în ideea că îi va fi uşor să înveţe o limbă de origine latină. Chiliana a ajuns la Iaşi după ce a văzut mai multe imagini cu mănăstirile din Bucovina. „Albastrul de Voroneţ“ i s-a părut o minunăţie care depăşeşte cunoştinţele din toate manualele de arte vizuale pe care le studiase. „În zona Moldovei este o atmosferă bisericească ideală. Imaginile de la mănăstiri îmi arătau o lume altfel pe care abia aşteptam să o văd. Când le-am spus prietenilor mei unde vreau să merg, m-au întrebat: «Maria, ştii ce este acolo, vrei să te duci la Dracula?»“.
 
Tânăra a obţinut o bursă a guvernului român pentru o perioadă de trei ani. În primul an, a învăţat limba română, iar de anul acesta a început programul de master de Patrimoniu al Facultăţii de Teologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. În timpul liber, studenta a vizitat mănăstirile din zona Moldovei, rugându-se împreună cu prietenii români. Din experienţele trăite în bisericile noastre, Maria spune că Paştele de anul acesta i-a arătat cât de credincioşi şi primitori sunt românii ortodocşi. În zilele acelea a simţit la Putna „o bucurie imensă şi o linişte deosebită“.
 
„Eu nu ştiu dacă oamenii din România înţeleg ce bogăţie extremă este ortodoxia. România este o ţară binecuvântată pentru că, după ce am ajuns aici, am văzut cât de importantă este familia, cât de importantă este prietenia şi viaţa bisericească. Asta e ceva minunat. Eu cred că voi sunteţi un pic orbi şi nu conştientizaţi ce valori frumoase aveţi“, a spus studenta. Maria a mai vizitat mănăstirea Dragomirna, unde a stat trei săptămâni pe lângă călugăriţele de la atelier ca să înveţe câteva secrete româneşti din arta iconografiei. Acum, chiliana exersează în paraclisul de sub catedrala mitropolitană unde îi este ucenică maestrului iconar Grigore Popescu, de la care vrea să înveţe tehnica murală.

Va traduce în spaniolă cărţi religioase româneşti

Tânăra locuieşte în căminul C2 al universităţii ieşene şi spune că se simte în siguranţă ştiind că în cameră mai stă cineva. Până să se cazeze, a întâmpinat diferite probleme care au făcut-o să înţeleagă că România este o ţară birocratică, în care instituţiile nu comunică suficient. „Sistemul de aici este greoi pentru că, dacă ceri nişte informaţii de la un birou, eşti trimis în altă parte după răspunsuri şi tot aşa. Fiecare angajat este interesat de partea sa, fără să vadă în ansamblu lucrurile. Eu sunt străină aici şi când am nevoie de ajutor, trebuie să ajung pe la trei-patru persoane până îmi rezolv problema. Cred că oamenii au puterea să schimbe asta pentru că e ceva legat doar de atitudine, o reminiscenţă din timpul comunismului“, a arătat Maria.
 
Ea a mai povestit că, până va pleca înapoi în Chile, îşi propune să înveţe cât mai multe despre poporul român pentru a putea, la rândul ei, să transmită informaţiile mai departe. De asemenea, îşi propune ca după terminarea studiilor să revină în Santiago pentru a contribui la răspândirea ortodoxiei în Chile. Deşi omunitatea ortodoxă de acolo este mică, ea „creşte“ şi are nevoie de „profesori care să predea cursuri“. Maria va traduce în limba spaniolă cărţi româneşti şi va preda limba altor chilieni care vor să vină la studii în centrele noastre universitare. „Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat până acum, la 35 de ani, este descoperirea lumii ortodoxe. Înainte, m-am gândit de mai multe ori de ce sunt aici, pe Pământ. Când am descoperit iconografia, am ştiut care este rolul meu în viaţă. După ce revin în Chile, la Institutul Teologic din Santiago, am multă treabă pentru a putea aduce şi pe alţii la religia ortodoxă“.
 
sursa adevarul.ro

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole postate de același autor
578

Duminica a V-a după Cincizecime la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski”

Duminică, 24 iulie 2016, a V-a după Rusalii, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a oficiat Sfînta şi Dumnezeieasca Liturghie la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni.. Alături de Ierarh au coliturghisit soborul de preoţi şi diaconi slujitori ai Catedralei. În cadrul Sfintei Liturghii după citirea pericopei evanghelice, Preasfinţitul PETRU, a explicat ideia evangheliei de astăzi ,,Iubiţi credincioşi, Nu […]