Cum depăşim singurătatea?

93

Ce face un om dacă rămâne singur şi cum depăşeşte singurătatea?

– Eu am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea [arată spre călugări care şedeau în rândul din faţă]. Cum s-o depăşească?

Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii, dar cea mai sigură cale de a te întâlni cu Hristos este, totuşi, de a rămâne singur.Rugați-vă la Dumnezeu, împăcaţi-vă cu El şi nu uitați că Dumnezeu, înainte de a fi noi neînţeleşi, a fost El neînţeles, înainte de a fi noi singuri, a rămas El singur, părăsit pe cruce. Se spune că noi pătimim mai puţin decât El şi mai puţin simţim toate suferinţele. Să ştiţi că a fost cineva până la noi care a trecut prin stările astea, pentru că „în toate fiind ispitit – spune Apostolul Pavel poate şi pe noi să ne înţeleagă”.

Gândiţi-vă mai mult la acest Dumnezeu minunat al nostru, la acest Hristos. Şi cred că o să vă dispară singurătatea; singurătatea este o stare, nu este o realitate fizică. Deci, gândiţi-vă mai mult la acest Hristos.

Din Savatie Baștovoi, Două conferințe despre curaj și libertate în ortodoxie și alte întrebări fără rânduială, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 106

 


Articole Asemănătoare
260

Depinde de dumneata, nu depinde de Dumnezeu…

Din experienţa mea personală aş da următorul sfat: când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar, dacă ai ajuns în vârful muntelui, să nu ameţeşti. Să ştiţi că această a doua primejdie este mai mare decât prima: să ameţeşti când ajungi sus. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune, ca izvor de […]

Articole postate de același autor
941

Să zicem „Tatăl Nostru” cu lacrimi

Doi bătrâni din satele de pe Valea Bistriței s-au urcat în autobuzul de Târgu-Neamț, să meargă spre casă. Unul a zis către celălalt: -Suntem supărați, măi frate, că de o lună de zile nu a căzut o picătură de ploaie și ni se usucă toate pe câmp. – Da, măi frate, pentru păcatele noastre ne […]