Un medic creştin mărturisea unui coleg al său la sfârşitul carierei sale : „Timp de 30 de ani am scris pacienţilor mai multe reţete, dar sunt convins că pentru toate suferinţele omeneşti cel mai bun medicament este iubirea.”
„Dar dacă nu ajută?” – întrebă prietenul. ” Dublează doza, răspunse medicul, şi până la urmă va ajuta.”
Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniți de prânziți, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.115
La începutul secolului nostru, un preot cu credința îndoelnică, la o Sfântă Liturghie a adunat Sfintele Daruri și le-a pus împreună cu miridele de pe Sfântul Disc în Sfântul Potir. Se pare, însă, că degetele lui se atinseră în acel moment de Sângele Domnului. Absent și indiferent, acesta și-a șters miinile de felon și n-a […]
Si eu, Hristoase al meu, cu ce sunt vinovat? Cu ce sunt eu vinovat, de pildă, că inima mea de multe ori este ca un pământ uscat? Ca un ogor uscat, arid, sec, care nu primeşte deloc sămânţa întru el. Care nu poate să odrăslească nimic în el. Cu ce este însă de vină ogorul […]
