Un medic creştin mărturisea unui coleg al său la sfârşitul carierei sale : „Timp de 30 de ani am scris pacienţilor mai multe reţete, dar sunt convins că pentru toate suferinţele omeneşti cel mai bun medicament este iubirea.”
„Dar dacă nu ajută?” – întrebă prietenul. ” Dublează doza, răspunse medicul, şi până la urmă va ajuta.”
Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniți de prânziți, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.115
În frumosul cadru natural al mănăstirii puteai vedea din când în când nişte pisici mari venind dintr-o pădure cu copaci uriaşi, aflată în vecinătate, îndată ce ne vedeau pe noi, străinii, fugeau ca fulgerul. Păreau foarte sălbatice, deşi nu provocau teamă, fiind plăcute la vedere. Îndată ce-l vedeau pe Părintele, scânceau ca nişte copii mici […]
Mamă! Ce vis frumos am avut aseară! Se făcea că poporul român era demn Voievozii circulau nestingheriţi prin istoria noastră. Iar dacă vreun străin cu suflet hain Se apleca spre inima unui copil Ca să i-o otrăvească Repede cobora de pe cruce un martir Şi-l săruta pe frunte Redîndu-i lumina cea dintîi. Ce […]
