Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa de familie este o viaţă în care chestiunea religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile, ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie să fie pusă în valoare şi credinţa religioasă.
„Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”, sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie.
De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi împlineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.
Zorica Laţcu are o poezie, „Ectenie”, şi zice într-un loc: „Când plecăm genunchii, seara, amândoi”. Dar ia să v-o spun pe toată:
Ectenie
de Zorica Laţcu
Din “Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor”,
Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
