Atâta pot, atâta fac…

11567

In timpul unei predici în care preotul făcea referire la purtarea baticului de către femei în biserică, o femeie vopsită strident a iesit afară, plictisită.

După slujbă, femeia de la pangar a întrebat-o:

– Iertati-mă că vă întreb, dar de ce la unele predici stati la locul dumneavoastră, iar alteori, asa cum s-a întâmplat azi, iesiti?

– Este mai bine pentru mine să ies, ca să am osânda mai mică. Oricum, nu voi purta niciodată batic. Si decât să ascult si să nu port, mai bine nici să nu ascult.

– Mai bine stăteati si ascultati, că poate cuvintele părintelui vă puneau pe gânduri.

– Ce să mă pună? Eu stiu precis cât vreau să trăiesc după cum învată Biserica si cât vreau să trăiesc după cum mi se pare mai bine. Îmi cunosc slăbiciunile si păcatele, si mă lupt cu ele atât cât pot, fără să fortez. Atâta pot, atâta fac.

Femeia de la pangar i-a răspuns:

– Eu cred că, dacă ati vrea să aflati mai mult, ati putea mai mult si ati face mai mult.

– Nu, nu cred.

– Ba da. Dacă vă gânditi numai la neputintele care vă apasă, fără să vă dati seama că Dumnezeu vă poate da puterea de a le birui, pierdeti tocmai unirea cu Dumnezeu.

– Si ce vreti acum, să port batic cum purtati dumneavoastră?

– Nu mă întelegeti gresit. Dacă ati fi stat la predică, ati fi înteles că nu acesta a fost rostul predicii, de a convinge unele femei să poarte si ele batic. Scopul predicii a fost de a ne convinge pe fiecare să trăim asa cum ne cere Dumnezeu. Femeia nu se mântuieste dacă poartă batic, nu baticul o mântuieste pe femeie, asa cum nici barba nu îl mântuieste pe bărbat. La femeie, baticul nu este o dovadă de virtute, este însă o dovadă a alegerii unui mod de viată. Când femeia este supusă bărbatului său si trăieste astfel încât să Îi placă lui Dumnezeu, ea nu simte purtarea baticului ca o povară, ca un canon. Îl simte ca o medalie: e un mod de a mărturisi o filosofie de viată. Dar când femeia poartă batic, însă trăieste cum nu trebuie, baticul nu este decât o dovadă de fariseism.

– Ei, dacă as fi stat la predică, poate m-ar fi convins si pe mine să port batic.

– Dar v-am spus că nu acesta este scopul predicii. Pe viitor ar fi bine încercati să stati si la predicile care nu vi se par potrivite pentru dumneavoastră, că poate o să vă schimbati punctul de vedere.

– Ce folos să stau, dacă nu vreau să renunt la ideile mele?

– Stati, stati, că poate auzind cuvintele mântuirii o să vi se mai înmoaie inima. Mai bine să stati si să le auziti, dacă tot ati venit la biserică, decât să vă plimbati în jurul bisericii. Că tot auzindu-le, o să trebuiască până la urmă să vă hotărâti: ori rămâneti cu ideile dumneavoastră, si atunci nu are rost să mai veniti la biserică, ori veniti la biserică, si atunci veti încerca să păstrati din ideile pe care le aveti numai ce merită păstrat, numai ce vă este de folos pentru mântuire. Că asa, au venit multi până la sfârsitul vietii lor la biserică, si cu trupul credeau, dar cu sufletul nu. Si formalismul nu mântuieste.

– Si dacă vin si ascult, nu se poate să rămân tot formalistă?

– Ba se poate, normal că se poate, dar mai mari sanse de îndreptare are cel care ascultă cuvintele mântuirii decât cel care stă departe de ele.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Părinte, umblu la bătrâni si ei îmi vorbesc de mântuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor! Ce să fac? Oare să nu merg să mai întreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totul în necurătie?”. Si avea bătrânul două vase goale si i-a zis: „Mergi de adu un vas din acelea si toarnă untdelemn si, clătinându-l, varsă-l si pune-l la loc!”. Dacă a făcut asa de două ori, i-a zis: „Adu-le pe amândouă acum si vezi care este mai curat!”. I-a răspuns fratele: „Mai curat este cel în care am turnat untdelemn”. I-a zis bătrânul: „Asa este si sufletul! Chiar dacă nu va tine minte nimic din cele ce întreabă, tot mai mult se curăteste decât cel ce nu întreabă nimic”

Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004

Articole Asemănătoare
1086

Matușca și broboada

În octombrie, soțul meu a fost hirotonit preot. Am devenit soția unui preot – matușcă, preoteasă. Acele zile nu au fost deloc plăcute pentru mine. Da, erau pline de emoții pozitive, dar nu fericite. Îmi amintesc când am venit pentru prima dată să sărut Sfânta Cruce din mâna părintelui meu, plângeam. Am simțit că mi-am […]

Articole postate de același autor
540

Cine îl iubeşte pe Dumnezeu, împlineşte poruncile…

Ultima vreme, după mediatizarea ştirilor cu slujitorii Bisericii doar în culori sumbre, cei din jur ne privesc foarte atent şi suspect. Le este interesantă fiecare mişcare, sunt curioşi să ne prindă într-o fază mai neordinară. Astăzi în stradă o domniţă mă filma cu telefonul. M-am apropiat de ea şi i-am zis: „Atingeţi degetul. Nu sunt […]



Urmăriți-ne pe Facebook!