Aşa te vrea Dumnezeu – despre răbdarea în suferinţă

376

Haideţi să vă povestesc una că doar toţi sunteţi ca şi copii mei. Am la picior o rană grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am încercat tot soiul de medicamente, cred că n-a rămas nici unul singur pe care să nu-l fi luat. Degeaba. Acum, că deja sunt înaintat în vârstă, lucrurile s-au îrăutăţit şi mai mult, chinul meu a devenit şi mai mare.

Dar nu mă pot urni din pat. Şi-i tare greu, că te tot învârţi când la dreapta, când la stânga. Rana mă doare, ustură, oasele îţi amorţesc…Dar eu rabd, rabd, rabd…Deşi în trecut mă mai cuprindea şi deznădejdea, care-i gustul iadului, gustul gheenei.

Cu toată durerea şi deznădejdea în căre mă găseam, nu m-am plâns nicidată celor din jur. Într-o zi am auzit de nu ştiu unde un glas suav, care mi-a spus: Aşa te vrea Dumnezeu. Am răsuflat adânc, uşurat, şi mi-am spus şi eu: Minunat! dacă aşa mă vrea Dumnezeu, Slavă Lui; dar să-mi dea şi puţină răbdare, că simt că mă sfârşesc…

Într-o zi mă ridic mâhnit până la candela pe care o ţin aprinsă sub icoana Maicii Domnului. chiar şi candela Maicii Domnului e făcătoare de minuni…Iau o bucată de vată, îmi  ung rana. Atâta bine mi-a făcut, cât nici nu pot spune…Acoperământul Maicii Domnului e nespus de puternicm chiar dacă noi nu-l putem vedea cu ochii trupeşti. Nu numai că mi-a pierit toată durerea, dar şi m-a cuprins o bucurie negrăită, pentru faptul că Dumnzeu, în marea lui milostivire, binevoise să-mi dea această rană la picior. Nu încetam să da Slavă lui Dumnezeu pentru această rană: De unde atâta milostivire faţă de mine, nevrednicul, Doamne? Ce ai văzut la un păcătos ca mine, de mi-ai dăruit atâta iubire? spuneam neîncetat…

Asta-i singura cale – răbdrea în suferinţă. Nu pricepeam cât de bune sunt durerile, mâhnirile, suferinţele, chinurile că ştie Dumnezeu de ce ni le dă. De fapt, ni le dă ca să ne apropiem mai mult de El.

De aceea, să nu deznădăjduiască nimeni, niciodată, oricât de mare ar fi necazul pe care-l pătimim. Căci nu cunoaşte voia lui Dumnezeu. Voia lui nu e întotdeauna dulce, e şi amară câteodată. Amară, cum a fost şi crucea. Şi totuşi, prin cruce ne-a venit şi Învierea.

Pr. Efrem Katounakiotul

Extras din Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria 2008, p. 388


Articole Asemănătoare
3040

Maica Domnului trebuie să fie cea care ne apropie de Dumnezeu

În seara zilei de miercuri, 21 septembrie, zi în care prăznuim Naşterea Maicii Domnului, cea dintâi sărbătoare mare de la începutul anului bisericesc, programul Serilor Duhovnicești s-a derulat cu mici modificări. Tradiționalul Acatist al Sfântului Duh a fost înlocuit cu Acatistul Maicii Domnului.  Dragostea şi cinstirea pe care toţi creştinii o aduc Maicii Domnului trebuie să […]

Articole postate de același autor
2924

PF Kiril, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse – 10 ani de la întronizare

Mesajul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, adresat PF Kiril, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, cu prilejul aniversării a 10 ani de la întronizare Preafericirii Sale, PF Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Preafericirea Voastră, Vă felicit cordial cu ocazia acestei importante aniversări din viaţa Preafericirii Voastre – 10 ani din ziua întronizării PF […]