Ai grijă, mamă!

1353

Lacrima pruncului tău care plânge
E culeasă de-un înger
Şi-ţi va fi dată ca hrană,
Ai grijă, mamă!

Gândul tău bun sau rău însoţindu-l,
Bucuria sau mânia ta sfătuindu-l
Ţes pruncului frumoase ori proaste veşminte,
Ai grijă, mamă, ia aminte!

Trufia oarbă şi nestăpânirea,
Dorinţele nesăbuite şi neîngrijirea
Durează pruncului tău, neabătute, pieirea.

Timpul pe care i l-ai pierdut de departe,
Casa în care n-ai luminat ca o candelă-n noapte,
Serile-n care nu i-ai spus rugăciunea de-a rândul
Se surpă peste copilul tău ca mormântul.

Pe ce ai pus temelie crescându-l,
Aceea-i va subţia sau învârtoşa gândul,
Aceea-i va fi lumină sau rană
Ai grijă, mamă!

Ioana Carp


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
893

Casa părintească e începu­tul căii

Sunt sfinţite locuinţele noastre? Gustă copiii noştri pâine sfinţită (prescuri, anafură, artos) şi agheasma? Cine ne împiedică să le dăm copiilor în fiecare dimineaţă, asigurându-le ast­fel sănătatea? Există în ambianţa caselor noastre obiecte şi imagini sfinţite – cruce, icoane, tablo­uri cu subiecte din istoria biblică şi din Vieţile Sfinţilor – care acţionează nevăzut asupra copii­lor […]

Articole postate de același autor
5277

Sila, răul nu pot să scoată nici un bine…

Întunericul, ca urmare a căderii omului, nu duce niciodată la lumină. Lumina risipeşte întunericul, deoarece întunericul e fără ipostas, nu are fiinţă. Există însă o situaţie pe care Dumnezeu cel Atotlucrător o pune în valoare în mod înţelept spre binele nostru, scoţând şi dintr-un rău bine, din întuneric lumină. Cum? Prin pocăinţă. Îmi văd răutatea, […]