Ziua Învierii Mântuitorului – zi în care nu este loc pentru întristare

1149

Duminică, 1 mai, Ziua Învierii Mîntuitorului, praznic al praznicelor, zi în care nu este loc pentru întristare, o zi luminoasa la propriu, care a pătruns și luminat sufletele și cugetele noastre.

Cu o deosebită plăcere și bunăvointă elevii Liceului Teoretic ”DIMITRIE CANTEMIR” s. Văsieni, r. Ialoveni, îndemnati și ghidati de profesorul de limba și literatura română și religie d-na Ana Mamaliga - Cavca, au decis ca în această zi, ”cea dintîi a săptămînii”, să bată la ușa unor locuitori ai satelor Rusestii Noi și Văsieni pentru care deliciile servite la masa de sărbatoare vor fi identice celor din zilele precedente sau poate mult mai modeste și putine.

Profesorul a initiat o campanie de Pasti, pe care elevii au salutat-o și au luat parte activă în a colecta produse alimentare, haine, jucării, dulciuri, rechizite și în final suport financiar. Pe această cale vreau să multumesc și mă închin pîna la pamînt tuturor elevilor și părintilor acestora care au trecut prin ei poveștile triste ale acestor oameni și au donat din putinul lor și celor care nu au putut să pună pe masa de sarbatoare asemenea bunătăti. În special vreau să mentionez familiile elevilor care s-au ostenit pentru a vedea această idee realizata: familia Ponicarcic, Meșina, Plotnicov, Virlan.

Reprezentanti din clasele IV - IX s-au adunat la liceu pentru a se deplasa la aceste familii. Primii care s-au bucurat de o asemenea prezentă a fost un cuplu de profesori trecuti de prima tinerete, care au deschis lejer ușa, apoi au rămas privind îndelung la elevii care cu alai au pornit spre altă destinatie. Bătrinii și-au exprimat profunda surprindere de gestul nostru care spun ei ca doresc să aiba continuitate. Printre lacrimi ne-au marturisit ”că nu contează atît de mult suportul financiar sau material, important este ca cineva să vină să-ti aduca bucuria Învierii, o cîntare de înăltare pentru această mare și sfînta zi”.

Alt popas a fost la o bătrinică a cărei poveste tristă seamana unei scene rupta dintr-o dramă umană sau e demnă de a fi regizată și pusă în scena, și vorba poporului ”un necaz nu vine niciodată singur”. Matușa Ana Tapes este bolnavă și neputincioasă, dar mai are o responsabilitate enormă, aceea de a îngriji fiica de 34 de ani, care este imobilizată la pat și nu poseda nici darul vorbirii. Am surprins-o pe matușa Ana venind de la pășuni cu căprita pe care o are, și mai spune bătrîna că e ”o sursă de existent”. Elevii au privit diferit la povestea tristă a matușii Ana, au fost uimiti să vadă necazul și suferinta la care este condamnat un singur om, pe lînga care trecem de atîtea ori indiferenti, nepăsători și reci. Batrîna se ruga de toti sfintii să ne păzească, ca să mai putem savîrși asemenea ”fapte bune” - cum le cataloghează eroii noștri, să mai aducem cu noi o rază din lumină și caldură, o bucurie în casele celor uitati de autoritati dar și de noi. Copiii fiind marcati de cele istorisite au prins la curaj dîndu-și seama că ei sunt foarte fericiti vazînd lumina soarelui, florile pline de roua diminetilor, auzind cîntecul păsărilor și rostind cuvîntul - MAMA.

Pe matușa Nina, bunicuta care-și creste, educă și povătuieste de una singură cei doi nepoti, am gasit-o veghind lîngă perna lor, în timp ce ei își dormeau somnul dulce din timpul amiezii. S-a mirat și bucurat în același timp de venirea noastra atît de neașteptată. A scăpat o lacrima de fericire, nu a cutezat să arunce o privire în pungile pe care i le-au înmînat elevii, dar a început a depăna povestea tristă spune ea ”nu a mea dar a scumpilor mei nepotei”. Cu mult entuziasm ne-a mărturisit femeia că sunt buni la carte și asta o ajuta să treaca mai ușor peste celelalte probleme. În toate acestea se simte pronia dumnezeiască a mai adăugat bunicuta. Noi nu am vrut să întrerupem odihna celor doi copii, așa că am schimbat cîteva cuvinte cu bunicuta Nina, i-am urat de sănătate și am lasat-o cu lacrimi de bucurie și sperantă în ochi. Și-a facut semnul Sfintei Cruci rugîndu-se de sănătate pentru cei are au întins o mâna în ajutorarea nepotilor ei, nu a ezitat să le multumească în repetate rînduri și să aduca laude acestor oameni cu suflet mare. Multumirile nu se sfîrsesc aici, ei își vor aminti încă multă vreme de această zi. Aduc și eu sincere multumiri celor ce au contribuit, nu au fost reci și au sacrificat din timpul lor atît de pretios pentru a-l dedica eroilor acestei mici campanii de ajutorare a oamenilor suferinzi.

A consemnat: Ana Mamaliga-Cavca

paște


Articole Asemănătoare
5766

Să ne iubim unul pe altul în Dumnezeu…

Trăiţi cu bucurie!… Nu îi tineti pe ceilalţi la distantă! Străduiti-vă să-l vedeţi în aproapele pe Hristos… încercaţi să-l încălziţi pe aproapele vostru, chiar şi cu simpla voastră privire… Slujiţi tuturor şi nu căutaţi să vă slujească vouă cineva… împărtăşiţi-vă suferinţele unii altora. Aceasta este singura şansă dată nouă: să ne iubim unul pe altul […]

Articole postate de același autor