Copilul meu, trebuie să înţelegem că vom trece prin această viaţă prin multe şi felurite ispite. Adesea vom stropi fiecare pas al vieţii noastre cu lacrimi şi suspine amare. În acest mod a voit Atotînţeleptul Dumnezeu ca omul să trăiască.
Dar chiar El Însuşi nu a făcut excepţie de la această lege, câtă vreme întreaga viaţă a Hristosului nostru a fost o viaţă plină de necazuri şi încercări.
Care dintre oameni poate cere de la Dumnezeu să-l scape de împlinirea acestei legi de obşte? Nimeni. Prin urmare, să fim curajoşi, luptând cu bărbăţie în orice restrişte a acestei vieţi, până când porunca divină ne cheamă să abandonăm lucrurile de aici şi să plecăm la veşnicele lăcaşuri.
Uneori, omul caută voia lui Dumnezeu sau să fie slobozit de vreo patimă, iar Dumnezeu îngăduie ca vreo situaţie grea să ni se întâmple şi care ne va aduce rezultatul dorit. Dar, la prima vedere, lucrul pare greu, iar omul crede că e vorba de o ispită venită din pricina nepăsării sau a neglijenţei. Totuşi, atunci când folosul ce apare în urma pătimirii situaţiei grele sau a ispitei se dezvăluie, se vede limpede că în spatele acestora a fost voia lui Dumnezeu sau slobozirea din patima pentru care se rugase la Dumnezeu. Astfel, învăţăm că în orice ispită avem nevoie de răbdare şi înfrânare pentru a constata ce este ascuns în ea după ce va fi trecut. De multe ori apare o ispită care, la prima vedere, nu pare să tăinuiască nimic mântuitor în ea. Totuşi, mai târziu, vedem că înăuntrul ei se află viaţa veşnică!
Din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 238
