Actualitate

Cred, Doamne, că ai să-l ajuți pe acest om. Cred!

179

„Câteodată, spuse, sunt îndoit în mine însumi: preotul și omul merg fiecare pe alt drum, și asta nu-i bine. Iată acum, bunăoară: una îmi poruncește datoria de preot și alta simțământul omenesc. E grea calea fiecăruia și cu multe fețe. Nu-i ușor să te înțelegi pe tine însuți, să-ți măsori puterile, să te vezi de ce ești în stare și de ce nu. Iar eu, ca duhovnic, trebuie să cântăresc bine lucrurile, să văd ce poate și ce nu poate omul și să-i arăt la vremea potrivită ce-i bine să facă.

O singură greșeală a duhovnicului poate pierde pe cineva. Raționamentele și încrederea în judecata proprie sunt păgubitoare pentru duhovnic. Nu sunt îngăduite! Duhovnicul trebuie să se încreadă numai în voia lui Dumnezeu, pe care o află numai și numai prin rugăciune.

Iată, am primit o scrisoare de la un om foarte bun, cu o viață bogată și frumoasă, plină de lupte câștigate cu sine însuși. Acum mă roagă să-i dau blagoslovenie să se facă preot! Dar este greu să fii preot, a fost greu întotdeauna și cu atât mai mult în zilele noastre! Cred unii că a fi preot înseamnă doar să slujești în biserică, dar nu-i așa. Viața unui preot este atotcuprinzătoare și foarte grea. Trebuie să uiți de tine, să te dăruiești cu totul celorlalți. Iei asupra ta sufletele a sute de oameni. Nu oricine are tăria să ducă această viață. Unii zic că-i ușor. E ușor, într-adevăr, dacă nu te jertfești pentru alții, dar e foarte greu, dacă faci acest lucru. Cât mă doare să-i scriu omului să nu se facă preot! Dar nu-i pentru el. O să facă mai mult bine în jur dacă n-are să fie preot. Însă ceilalți, văzând ce fel de om este, trag de el să fie.

Părintele Arsenie își întoarse ochii de la mine și uitându-se la icoane, spuse:

– Cred, Doamne, că ai să-l ajuți pe acest om. Cred!”

Părintele Arsenie – Acuzatul ZEK – Un sfânt în lagărele comuniste, Editura Egumeniţa


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
8410

Câtă suferinţă aduc în casă patimile şi viciile omului

Povestea un preot de la ţară un caz care m-a înduioşat până la lacrimi. Preotul acesta era nou în Parohie şi nu cunoştea lumea. Spunea că într-o zi a fost chemat să spovedească şi să împărtăşească o femeie care zăcea de multă vreme. – Când m-am dus – zice el – am crezut că mă […]

Articole postate de același autor
6004

Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos. Salteaua […]