Actualitate

Unii bărbați, în loc de a rămâne după chipul ce li s-a dat de Dumnezeu, se necăjesc a se asemana femeilor

732

Păcătuiesc mult, astfel, și bărbații care se împodobesc și-și schimonosesc fețele, aruncându-și la gunoi podoaba bărbătească, neținând seama de Cuvântul lui Dumnezeu și a trimișilor Săi care zice: „Să nu vă stricați bărbile voastre! Să nu vă radeți colțurile bărbii! preoții să nu-și tundă marginea bărbii!” ( Levit. 19, 27; 2, 15).

Acestea reies și din așezămintele Apostolice, care hotărăsc: „Nu te găti cu haine alese, cu pantaloni și încălțăminte aleasă, nici purta inel de aur în deget căci acestea sunt dovezi ale unei vieți desfrânate…Nu se cade a îngriji prea mult părul capului, nici a-l face breton sau freză, nici a-l lăsa să cadă pe frunte, nbici a-l despărți în cărări. Nu trebuie a strica nici părul bărbii și a schimba forma omului (bărbatului) contra firii, arătându-se ca femeile prin raderea bărbii și mustăților”. Căci: „Să nu vă radeți barba – zicea Legea – (Lev. 19, 27; 21, 5) deoarece, Dumnezeu Creatorul a făcut ca aceasta (lipsa de barbă) să fie potrivită pentru femei; iar pentru bărbați, a judecat-o nepotrivită”.

Tu, deci, care faci aceasta din dorința de a plăcea, împotrivindu-te Legii, te vei face urâcios înaintea lui Dumnezeu, Care te-a sădit după chipul Său. Hristos este capul fiecărui bărbat și bărbatul e cap femeii… Fiecare să rămână lui Dumnezeu în starea în care a fost creat (1 Cor. 11, 3; 7, 20-24; Fac. 1, 26-27; 2, 7-21-25; vezi și Pidalion).

Protos. Nicodim Măndiță, Ce să facem și ce nu trebuie să facem în Sfânta Biserică, Editura Agapis, București, 2001


Articole Asemănătoare
391

Tace Dumnezeu, tacem şi noi…

Scrisoarea părintelui Sofronie de la Essex către o doamnă din Cipru Sunt cincizeci şi şapte de ani de când port rasa călugărească şi, pe cât îmi pare, nu am dorit a-mi neglija mântuirea, ci totdeauna cu mare teamă şi lacrimi am rugat pe Dumnezeu să se milostivească de mine, să-mi ierte toate păcatele şi să […]

Articole postate de același autor
79

Smerenia este acceptarea bărbătească a ceea ce suntem și cum suntem…

Ce este, așadar, smerenia creștină? În primul rând ea este, bineînțeles, simțământul adevărului – în primul rând al adevărului despre noi înșine. Iar adevărul nu înjosește și nu desconsideră niciodată, ci înalță și curățește. El este refuzul oricărei ”împăunări”, este respingerea ”aruncării de praf” în ochii celorlalți. Smerenia este, în fine, cunoașterea locului propriu, al […]