Actualitate

Unde eşti, Doamne?

7242

Icoana nu poate lipsi din viaţa creștinului, este o mărturisire a credinței în Dumnezeu. Doar că de multe ori le adunăm fără nici un rost, lipsindu-le de cinstea şi evlavia cuvenitită. Nu cantitatea icoanelor procurate ne apropie de Dumnezeu şi sfinţii Săi, ci dragostea pe care le-o arătăm. Acest adevăr vine să-l susţină şi următoarea întâmplare. 

Un tânăr a fost înrolat în armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat într-un detaşament unde majoritatea erau musulmani sau necredincioşi. Băiatul a fost crescut de părinţi în dragoste faţă de Mântuitorul Hristos şi în armată a mers purtând la gât o mică cruciuliţă. Când ceilalţi au observat prezenţa crucii, au încercat să-l oblige s-o scoată. A fost bătut, umilit, dar nu a permis să i se scoată crucea. Dacă au înţeles că nu-l pot frânge pe această cale, l-au obligat să facă cele mai înjositoare şi grele munci. El încerca să-şi păstreze credinţa şi să nu cedeze.

Într-o noapte, semidezbrăcat, pe o ploaie rece, a fost obligat să descarce un camion cu cărbune. I s-a înterzis să meargă la culcare până va finisa.

După câteva ore de muncă, obosit şi îngheţat, s-a aşzezat pe pământ şi a început să plângă:

-Doamne, unde eşti? Te iubesc atât de mult, ştiu că şi tu mă iubeşti, dar de ce nu mă ajuţi? Sunt gol, murdar, îngheţat şi ud leoarcă. De ce nu eşti aici cu mine?

-Sunt cu tine! - a auzit un răspuns.

A privit în jur, dar nimic.

- Unde, Doamne?

- Chiar jos, la picioarele tale, şi mai gol, murdar, îngheţat şi ud.

Băiatul a privit în jos şi a văzut un ziar, într-adevăr ud şi murdar. L-a deschis şi a văzut o icoană a Mântuitorului.

A încercat să dosească ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a încleiat-o pe un cartonaş şi o păstra ca pe cel mai de preţ odor.

După cum a mărturisit el însăşi, această icoană i-a fost de mare ajutor şi atunci, dar şi când a revenit acasă.

***
Noi ce evlavie avem faţă de mulţimea icoanelor şi iconiţelor din casă? Astăzi avem foarte multe, dar prea puţină dragoste atât faţă de ele, cât şi faţă de Dumnezeu.

 

Natalia Lozan


Articole Asemănătoare
8167

De ce se teme diavolul?

Odată Hagi-Gheorghe Athonitul, un mare ascet al veacului trecut, spunea că un eremit oarecare l-a întrebat pe un diavol: – Care sunt lucrurile cele mai înfricoşătoare din viaţa voastră necurată şi întunecoasă ? Iar diavolul i-a răspuns: – Întâi de toate Botezul prin care pierdem cu desăvârşire stăpânirea şi dreptul asupra voastră. Apoi acel lemn […]

Articole postate de același autor
3844

Tabăra de vară desfăşurată la mănăstirea Curchi – “Calea tânărului către Dumnezeu prin smerenie şi ascultare”

În perioada 16-18 august 2016 tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi au participat la tabăra de vară desfăşurată la mănăstirea Curchi cu tema “Calea tânărului către Dumnezeu prin smerenie şi ascultare”. Tabăra din acest an, organizată cu binecuvântarea părintelui arhimandrit Siluan (Şalaru), stareţul mănăstirii Curchi, este la prima ediţie, dar care credem că va reprezenta […]