„Locul făcliei e numai în sfeșnic”. Sfântul Dionisie Erhan a fost cinstit în rugăciune la Mănăstirea Suruceni

495

„Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina.” (Luca, 11, 33)

„Prin firea sa Dumnezeiesc-omenească, Biserica este, fără îndoială, un organism fără asemănare în lumea pământească. În această fire a ei este și sfințenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeiesc-omenesc al sfințirii oamenilor, și al sfințirii prin oameni, a celorlalte zidiri.” (Sfantul Iustin Popovici)

Sfântul Ierarh Dionisie a fost comemorat marți, 17 septembrie 2019, pentru prima dată după canonizare la Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni.

Trupul neputrezit al vrednicului de pomenire Episcop Dionisie a fost descoperit în vara anului 2018, iar în prezent osemintele ierarhului sunt așezate spre închinare în biserică  mănăstirii închinată Sfântului Ierarh Nicolae, alături de alte mari sfințenii păstrate cu multă evlavie de obștea monahală. 

„Când moare omul şi sufletul părăseşte trupul, în mod normal trupul putrezeşte. Trupul, pielea sunt formate din celule şi acestea ar trebui să se desfiinţeze. Ce face ca Sfintele Moaşte să rămână intacte, tot trupul Sfântului şi pielea să rămână la fel, fără să se desfiinţeze, fără să putrezească? Este harul lui Dumnezeu şi aceasta arată că Dumnezeul nostru este viu. Nu este cineva care locuieşte în cer doar şi de acolo conduce lumea. Dumnezeu este printre noi şi acest lucru este dovedit de Sfintele Moaşte. Biserica este trupul lui Hristos, dar este şi comuniunea sfinţeniei, pentru că în Biserică noi ajungem la comuniunea cu Dumnezeu. Biserica nu este o societate filantropică, nu este o religie ca oricare altă religie din lume, nu este un organism omenesc, o societate umană, ci este trupul lui Hristos şi Sfintele Moaşte sunt mădulare autentice ale trupului lui Hristos. Pentru că, aşa cum arătam mai înainte, Hristos locuieşte în Sfinţii Săi. Biserica este laboratorul sfinţeniei. Biserica are scopul de a-l face pe om să ajungă la statutul de sfinte moaşte”, – spunea în una din predicile sale ÎPS Hierotheos Vlachos. 

Iar părintele Ioannis Romanidis, vorbind despre sfințenia către care suntem chemați, menționează: „Care e scopul Ortodoxiei? Se vede clar din calendarul sărbătorilor. Avem întâi Paştele, apoi avem Cincizecimea. La Paște avem botezul cu apă. La Cincizecime avem botezul cu Duh. Așadar, până la Cincizecime, credincioşii sunt cercetați de Duhul Sfânt. Iar rezultatul, care este? Duminica Tuturor Sfinţilor. Cu alte cuvinte, toți ortodocşii să se numere în rândul Sfinţilor. Roada Duhului Sfânt la Cincizecime este sfinţirea omului.”

Acesta este ţelul cel mai înalt al vieţii noastre: să devenim sfinţi, precum este și Sfântul Ierarh Dionisie. 

La moartea Episcopului Dionisie, părintele Gala Galaction avea să scrie despre acest vrednic arhiereu al lui Hristos: „Va veni vremea cînd credinţa cea vie, devotamentul doctrinei şi pilda vlădicăi Dionisie Erhan să fie larg mărturisite şi propovăduite, spre fericita lui pomenire şi spre întărirea inimilor. (…) Din fericire, este o lume întreagă basarabeană care îmi este martoră şi care, o dată şi o dată, va şti să ştie să spună multe despre acest fiu al neamului nostru şi despre acest arhipreot al bisericii Mîntuitorului”. 

Și iată că prin mila lui Dumnezeu a venit vremea să mărturisim despre frumusețea vieții și sfințenia Episcopului Dionisie Erhan, care sunt pentru noi o mărturie și o convingere că avem în Ceruri un rugător neîncetat și un mijlocitor neobosit înaintea lui Dumnezeu.

„… În viața mea am supt învățăturile Sfintei Scripturi, ale Sfinților Bărbați ai Bisericii Ortodoxe, care m-au povățuit și îndrumat împrejurările și greutățile din viața mea…”
„Eu n-am dat niciodată îndărăt, viața mea este un lanț nesfârșit de lupte și biruințe. N-am luptat niciodată pentru interese personale. Și de aceea am biruit întotdeauna,” – spunea vrednicul Ierarh.  

Viața sfântului Dionisie devenind un îndemn pentru noi să nu căutăm ale noastre, ci să ne dăruim slujirii aproapelui. Să nu ne înfricoșăm de suferințe și pătimiri, și să îndrăznim după cuvântul Mântuitorul: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33)

Natalia Lozan,

sursa http://manastireasuruceni.md


Articole postate de același autor
1744

„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”

„Creștinii locuiesc pe acest pământ ca și cum ar fi într-o țară străină, ca și cum nu ar avea patrie…. Trăiesc pe pământ dar cetatea lor este în cer….” (Epistola către Diognet) Fiecare dintre noi trebuie să străbatem un drum, o cale spre cetatea din cer. Însă până să ajungem în patria cerească,  trebuie să învățăm […]