Mitropolitul Bălan avea o vorbă faină: „Cea mai frumoasă podoabă a unui tânăr este inima curată şi mintea trează.” Să ştiţi că inima se murdăreşte şi ea. Cu ce se murdăreşte? Cu gânduri murdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare. Toate acestea se înscriu în noi. Suntem ce am devenit.
Dacă inima-i curată, intră în ea Domnul Hristos. Când intră Domnul Hristos la noi? Când îi facem loc, când scoatem murdăriile din noi, pentru că nu poate intra în loc spurcat. Mie mi s-a părut totdeauna curios când am întâlnit un tânăr trist. De ce? Pentru că tinereţea nu se potriveşte cu tristeţea.
Şi, de fapt, un om credincios trebuie să fie totdeauna un om tânăr. Şi într-un fel toţi suntem tineri, numai că suntem tineri de mai multă vreme. Şi dacă suntem tineri înseamnă că trebuie să fim şi oameni de bucurie, ca bucuria credinţei să stăpânească în sufletele noastre, pentru că credinţa noastră este izvor de bucurie, este izvor de nădejde, este deschiderea raiului spre noi, este raiul în viaţa noastră.
Din Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 166-167
