În dialog cu Liuba Pleșca, directorul LT,, Meșterul Manole’’, s. Sălcuța, Căușeni
Suntem la final de an școlar, timp în care instituțiile de învățământ fac bilanțurile unui an de studii. Ținem să împărtășim din experiența unui liceu cu tradiții și rezultate deosebite.
Liuba Pleșca: Vreau să divulg secretul nostru. În cabinetul echipei manageriale este o icoană făcătoare de minuni, cred eu, care, cu adevărat, a făcut minuni în școală noastră și în viața fiecăruia în parte. Iată că atunci cînd se întâmplă un ghinion în viața cuiva, ne adunăm toți în fața acestei icoane și citim acatiste și rugăciuni. Nici o rugăciune nu a fost fără de răspuns. Așa a voit Dumnezeu, să-mi dea numai lume bună în jur. Cu ajutorul lor, le facem pe toate cele bune și frumoase.
- LT,, Meșterul Manole’’ a reușit să realize un minunat parteneriat între biserică şi școală. Probabil că au fost și dificultăți în realizarea lui, cum ați reușit să le depășiți pe toate?
Au trecut ani buni de cînd a fost implementată predarea religiei în liceul "Meșterul Manole" din Sălcuța. Foarte multă lume, după Simpozionul Republican, m-a întrebat cum am reușit și cum am depășit obstacolele care au apărut. Iată că pînă m-au întrebat ei, eu niciodată nu m-am gîndit cum am reușit să le facem noi pe toate.Țin minte una și bună, am vrut să facem și am făcut și ne-a ajutat Dumnezeu să le facem bine. Toți oamenii de care am avut nevoie, mi-au răspuns parcă prin gura lui Dumnezeu și toate ușile, la care am bătut, s-au deschis fără prea mult efort. Nu am avut parte de prea multe dificultăți. Eu cred că oricine ar fi încercat, cu mult efort și dăruire de sine cum o facem noi, ar fi reușit. Sigur că nu e simplu, e foarte multă muncă cu elevii și părinții. Ei trebuie să înțeleagă că o bună parte din ceea ce înseamnă educație, o poate face doar școala, mai ales, în care se predă obiectul de religie. În Sălcuța s-a ajuns foarte repede la un grad înalt de înțelegere a importanței religiei în viața copiilor, încît elevii au început să o ceară mai mult și mai insistent. Pînă azi, tot ce s-a reușit în liceul nostru, inclusiv și Simpozionul de săptămână trecută, este roada unei munci de peste 20 de ani a preotului din școală și din localitate Nicolae Jelihovchi și a administrației liceului. Eu, din start, am știut că vom reuși multe să realizăm, am știut că este util pentru fiecare suflare din ,,Meșterul Manole’’, și într-adevar așa este.
- Cum de reușiți să fiți un promotor atât de activ al valorilor ortodoxe, în contextul politic al RM, care înaintează legi antidiscrimaninare, are un pic alte viziuni asupra educației tinerilor?
Copii din liceul "Meșterul Manole" nu sunt rupți de context. Tot așa ca și tot tineretul din Republica Moldova accesează diferite site-uri, navighează pe internet, se ciocnesc de tot felul de comportamente, de propuneri, lucruri indecente și multe ademeneli.Vă dați seama că aceste lucruri sunt foarte lipicioase, atrăgătoare și pe elevii noștri îi incită și îi intrigă foarte mult.Noi ne-am dat seama că nu vom putea rupe copiii din fața computatoarelor, nici din mînă nu le putem scoate presa de bulevard care propagă tot felul de porcării. Nici chiar din presa care se voiește a fi una cultă și destinată intelectualilor nu putem exclude factori nocivi, deoarece în această presă se conturează un ideal pentru tineret. Având realitatea aceasta pusă în față, a trebuit să schimbăm ceva în sistemul de valori promovat de instituția noastră. N-am fi putut să includem mai multe tendințe în educarea copiilor, fiindcă avem și codul educației, avem regulamente de la care nu ne putem abate, dar iată împreună cu profesorii am pus în discuție comportamentul copiilor și vestimentația lor.Am ajuns la concluzia că lumea rămîne așa cum este, cu toate oportunitățile ei, dar este nevoie de a munci pe tărâmul educațional astfel încît copilul singur să-și stabilească un filtru al informației ori singur să poată disemina binele de rău, frumosul de urît, înțelepciunea de prostie. Și iată că am găsit termenul care le ilustrează pe toate - DISCERNĂMÂNTUL. Elevul cu discernământ va ști întotdeauna ce să aleagă, de aceea am pus cultivarea discernământului la baza tuturor activităților care au loc în școala noastră. S-a făcut un consiliu public cu profesorii și directorii adjuncți din raion, la care au participat și delegații de părinți și au pus în discuție necesitatea cultivării discernământului în viața și activitatea elevilor încă de la cea mai fragedă vîrstă. Aproape de 8 ani discernământul este călăuza noastră în toate activitățile educaționale. S-a mai discutat foarte mult referitor la vestimentația elevilor, o problemă cu care ne-am luptat mulți ani la rînd. Avem copii și din familii pauperizate și din familii bine asigurate material, cauză care genera concurență și chiar discriminare între ei. De aceea, în modul cel mai discret posibil, am instituit uniforma școlară obligatorie. Avem o uniformă estetică, foarte frumoasă, culori foarte nobile, un design nemaipomenit de drăguț. Datorită acestui lucru important, indecența vestimentară a dispărut pentru totdeauna din portul liceenilor.
- Ce iși propune un manager să realizeze, în primul rând, atunci când vede că are în față o materie prima de înalta calitate (elevi talentati, profesori demni)?
Un manager școlar este dator să promoveze aceste valori și aici urmăm pilda talanților. Un manager școlar interpretează și promovează talanții elevilor și ai profesorilor ca și pe pe proprii talanți. El este dator în fața lui Dumnezeu să-i înmulțească, adică să promoveze elevii și profesorii, să-i implice în proiecte cu nemiluita, în concursuri școlare și extrașcolare, în manifestări culturale, seminare, traininguri ș.a. Noi realizăm ziarul școlii, avem ziarul bisericii care este foarte bun și bogat în informații utile. Cel puțin eu, ca manager școlar, am avut grijă să nu uit să-mi promovez copiii la toate concursurile de creație care au avut loc prin raionul Caușeni și prin republică, uneori, chiar și peste granițele ei. Dacă avem deplasări, cum am avut și în Polonia anul acesta, Turcia, România, totdeauna am avut grijă ca o bună parte din delegație să fie formată din elevi buni și talentați. Noi în școală avem o pistă foarte bine pusă la punct de lansare a talentelor. Avem un program educațional extracuricular cum nu cred că mai există în Republica Moldovan. Avem concursuri nenumărate, săptămâni pe obiecte, olimpiade. Cred că Dumnezeu a turnat cu găleata talente în instituția noastră. Rămîne să le promovăm și să muncim în continuare.
- Cum reușiti să-i motivați pe elevi să se implice în activități extracurriculare, știind că ei au un program destul de încărcat?
Este foarte mult de spus referitor la această întrebare. Orice activitate extracurriculară trebuie să extindă, într-un fel sau altul, materia ori studierea mai multor discipline la un loc. Pot să dau și un exemplu. În luna martie în liceul nostru s-a desfășurat concursul "Miss Veronica", care pentru multe alte instituții ar putea fi socotit un concurs de frumusețe, iar pentru școala noastră este unul pur de inteligență. La acest concurs, elevul a trebuit să manifeste abilități vădite de rostire a cuvintelor românești, dar și abilități de creație. Copii au creat texte nemaipomenit de frumoase, au trebuit să cunoască viața și activitatea lui Mihai Eminescu, reflecții critice pe marginea creației marelui poet. În cadrul concursului,copiii au dovedit competențe interpretative, de rostire, de pictură, de scriere, competențe poetice și de comportament. Și în acest caz, elevii, fiind supraîncărcați la lecții, au reușit, de fapt, să aprofundeze cele învățate. Concluzionez, orice activitate care se realizează în afara orelor, trebuie să aibă o încărcătură culturală. Aceste activități sunt mai importante decât lecțiile, deoarece ele participa mai mult la formarea comportamentului, eticii, moralității și atitudinii civice a elevilor. Dacă lecțiile au rigori stricte, activitățile extracurriculare dau totală libertate gândirii elevilor. Doar acolo ei pot dovedi propria creștere pe care nu și-o pot dovedi în timpul orelor. Toată țara știe ce înseamnă o activitate extracurriculară în liceul "Meșterul Manole" din Sălcuța. Drept rezultat, avem diplome de gradul 1 și 2, mari premii pe la toate concursurile la care pleacă elevii noștri. Suntem mîndri de ei.
- Lucian Blaga spunea că veșnicia s-a nascut la sat, la Sălcuța acest adevăr se confirmă din plin. Exista o comunitate unită de școală și biserică. Reușiti să-i implicați în diverse activitati și pe cei care deja au părăsit băncile liceului?
Și la Simpozionul care a avut loc, nu știu dacă a observat toată lumea, a fost adus exemplul cum absolvenții instituției noastre își continuă viața în acest parteneriat frumos "școală-biserică". Chiar dacă tinerii noștri pleacă la studii în Chișinău sau România, ei continuă colaborarea cu liceul "Meșterul Manole"și se implică mult în viața și activitatea lui. Cum vorbea și Părintele Nicolae, prin corul Buna Vestire au trecut sute de absolvenți de cînd s-a instituit, dar colaborarea cu ei nu s-a sfârșit niciodată. Uite că foștii membri ai corului, de cum se întorc în sat, aleargă la biserică să cânte în cor cu actualii membri. Nu mai zic de faptul că absolvenții noștri revin în școală de fiecare dată cu mare drag. Chiar și în acest an, cea cu care stau acum de vorbă, Doina Grăjdean, este zguduită de emoția tristă a faptului că este clasa a XII-a și pleacă din școală. Această tânără manifestă o tristețe foarte delicată și tandră, pînă și publică poezii cu acest subiect.Și iată că asemenea Doinei se găsesc în fiecare an absolvenți care suferă foarte mult că pleacă din liceu, pleacă de sub aripa sa și de sub aripa bisericii, însă rămîne ușa deschisă pentru ei și îi așteptăm să revină de fiecare dată în școala lor. Noi avem o relație foarte bună cu absolvenții noștri, realizăm lucruri frumoase împreună cu ei, chiar și peste mulți ani după plecarea lor.
- Astăzi majoritatea tinerilor noștri caută un viitor mai fericit peste hotarele țării, credeți că dacă am investi mai mult în educația spirituală a tinerilor, acest exod al lor ar putea fi, cît de cît, oprit ?
Exodul tinerilor din Republica Moldova pare a fi regizat de cineva, astfel ca el să sporească în fiecare an, să capteze mulți tineri, să-i scoată din țară și să-i ducă acolo unde banul e mai lung, unde situația materială poate e mai bună și posibilitățile de realizare sunt mai reale. Am impresia, de fiecare dată, că asta se face cu bună știință și dacă am căpătat această certitudine, înseamnă că imediat am și luat atitudini serioase. Dorul și dragostea de casă, de biserică, de școală sunt și acestea niște pripoane, dacă pot să zic, care țin mai aproape copilul de rădăcinile lui. Copilul cu discernământ, care a fost mereu aproape de școală și biserică, tot aproape de școală și biserică vor rămîne chiar și după ce devin absolvenți. Iar cei care se duc peste hotare, se duc pe foarte puțin timp, pentru că tot aici se întorc odată și odată. Eu nu cred că biserica poate rezolva această problemă cu exodul tineretului, dar de învinuit, se învinuiește. Pînă la urmă, cred că în țară noastră lucrurile sunt aranjate astfel, încît copiii să nu-și poată iubi locurile natale și să plece cît de repede posibil în străinătate. Eu, de fiecare dată, la fiecare careu, le spun tuturor copiilor, mai ales absolvenților, că în țară noastră se trăiește și se realizează greu dintr-un singur motiv – este foarte puțin iubită. Eu nu știu, țara aceasta parcă ar fi o Cenușăreasă la curtea unui bogat. Probabil că doar din dragostea pentru ea se pot face multe lucruri bune, pînă și o revoltă poți să o faci frumos dacă ai iubire. Țara aceasta nu este iubită, de aceea sărmana nu mai ajunge să stea cu fruntea sus, de aceea oamenii trăiesc în ea atît de greu. Dragostea ar putea schimba multe.
- Sunteți o adevarată familie și în cadrul liceului, uniți în bucurii și necazuri. Acolo unde Dumnezeu este temelia tuturor lucrurilor, este și firesc să fie așa. V-am ruga sa ne vorbiți despre colectivul pe care-l conduceți.
Dacă e să vorbim de colectivul pe care îl conduc, pot spune cu mîna pe inimă că e cel mai bun colectiv care ar putea exista vreodată. Poate că eu am reușit să fac ceva pe lumea asta, dar, la sigur, nu aș fi putut realiza nimic fără ei. Sunt o mare norocoasă pe acest pămînt, deoarece Dumnezeu are grijă și îmi trimite înainte oamneni extaordinar de buni și talentați. Cum s-a făcut așa că acest colectiv pe care îl am eu astăzi a fost parcă dat prin sită de cineva. Toți, oameni cumsecade, oameni receptivi, toți – mari entuziaști și toți foarte buni creștini. Noi nu avem conflicte în colectiv, nu avem găști și nu avem supărări între noi. Nici nu știu dacă e invocat aici talentul său măiestria mea. Atît pot să spun: cel mai bun colectiv, din cîte ar fi putut să existe pe fața pământului, se află în liceul ,,Meșterul Manole’’. Datorită acestui lucru, pot realiza foarte ușor ceea ce ne-am propus. Dacă e să vorbesc de colectivul copiilor, pot spune cu certitudine același lucru. Dumnezeu a turnat aici talent peste talent, încît noi nu reușim să le valorificăm toate calitățile pe care le au. Cred că este un dar de la Dumnezeu să avem în școală cei mai talentați copii de pe pămînt. Pot spune că și raportul meu cu părinții este unul foarte bun.Avem în localitate părinți foarte înțelegători și receptivi și m-au urmat ori de cîte ori am luat eu vreo decizie. Cred că am avut eu parte de o așa bucurie în viață ca să mă urmeze lumea. Instituția noastră a ajuns a fi o familie unită, o familie în care membrii ei se iubesc, se ajută reciproc și pun umărul unul pentru altul atunci cînd este nevoie. Membrii colectivului meu au trecut prin foarte multe probleme și necazuri, dar niciodată nu au trecut peste ele singuri fără că să nu participăm toți la rezolvarea lor. Și aici vreau să divulg secretul nostru. În cabinetul echipei manageriale este o icoană făcătoare de minuni, cred eu, care cu adevărat a făcut minuni în școală noastră și în viața fiecăruia în parte. Iată că atunci cînd se întâmplă un ghinion în viața cuiva,ne adunăm toți în fața acestei icoane și citim acatiste și rugăciuni.Nici o rugăciune nu a fost fără de răspuns. Așa a voit Dumnezeu, să-mi dea numai lume bună în jur. Cu ajutorul lor, le facem pe toate cele bune și frumoase.
-Care au fost obiectivele urmărite de dvs. în organizarea Seminarului Metodologic Republican, ce ați incercat să le transmiteți participanților prin cele desfășurate în fața lor ?În organizarea Simpozionul Republican care a avut loc în instituția noastră, noi am avut mai multe obiective pe care le-am pus în față. În primul rînd, să nu fie luată drept mîndrie, unele lucruri vedem și noi că ne ies bine și am vrut să le demonstrăm și altora. Am vrut să facem un fel de evaluare a ceea ce-am adunat noi pînă acum, să vedem cît de plin este plinul nostru. Am mai vrut să promovăm niște valori care prin alte instituții nu sunt și nici nu au fost vreodată prezente. De exemplu: am lansat expoziția pictorului Ion Puiu și n-am facut-o numai pentru seminar,ci pentru a sensibiliza cumva fiecare elev și profesor din liceu. Deja de 14 ani de zile aduc expoziții de excepție în instituția noastră și, de fiecare dată, elevii sunt foarte entuziasmați. Ne mai facem și noi expozițiile noastre, cum ar fi expoziții din icoane vechi, obiecte confecționate de mîna copiilor noștri, icoane cusute în safir sau desene nemaipomenit de frumoase. Aici aduc mari mulțumire ONG-ului organizat de părintele Nicolae Jelihovchi în care copiii deprind arta frumosului și creează lucruri deosebite alături de preotesele Valentina și Daria Jelihovchi. În școală chem personalități notorii cel puțin cîte două în fiecare an. Iată că suntem calzi după întâlnirea cu bunul nostru prieten Nicolae Dabija. L-am avut în ospeție pe marele poet Grigore Vieru care ne-a scris și imnul localității, pe scriitorul Ion Druță, care atît de dulce a scris despre Sălcuța în romanul său "Biserica albă", Ion Ioachim ș.a.Toate personalitățile din Republica Moldova, fără doar și poate, au trecut prin instituția noastră. Un alt obiectiv al seminarului nostru a fost să dovedim că viața copiilor ajunge a fi frumoasă și luminată doar avînd alături preoți buni. Preoții mei sunt oameni cu câteva facultăți și cu doctorate terminate. Am în școală 3 preoți și 3 preotese și sunt niște oameni cu multă carte, cu imaginație bogată, oameni care se implică în activitățile școlii într-un mod extraordinar. Nu știu ce au observat participanții acestui simpozion, dar noi, cei de acasă, am conceput lucrurile într-un fel: cultura, inteligența și credința trebuie să fie exprimate prin toate cîte se fac în școală sau în afara ei. Noi azi nu avem o problemă cu receptivitatea și conduita elevilor. S-a stabilit o comunicare reciprocă între elevi-profesori-părinți. Adică ne auzim unii pe alții, ne ascultăm, reacționăm cînd ni se spune sau cînd spunem, avem o interacțiune creștină și constructivă. Nouă nu ne rămîne timp să ne certăm, avem prea multe de făcut, avem scopuri și obiective foarte serioase și esențiale. Eu promovez foarte mult dragostea pentru tot ce înseamnă țară, esență românească. Avem recreații muzicale pe care le-am transformat în cele mai reușite ateliere de formare a unui bun patriot. Avem sărbătorile pe care, tradițional, le organizăm în școala noastră: 1 Decembrie, Dragobetele,Anul Nou, Crăciunul, sărbătorile Pascale și celelalte sărbători religioase pe care le celebrăm doar împreună cu biserica.Toate acestea luate la un loc însemnă Liceul Teoretic "Meșterul Manole" din Sălcuța. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne trimită sănătate și har ca să le putem realiza pe toate cîte le avem. Slavă Lui pentru toate!
Doina Grăjdean
Natalia Lozan
Cebanu Ecaterina
