Ultima parte a Canonului Sf. Andrei Criteanul, la Catedrala Episcopală din Soroca

1677

În cea de-a patra zi a Postului Mare, la Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Soroca s-a citit a patra parte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în cadrul Slujbei Pavecerniței cele Mari.

Pe tot parcursul slujbei, întreaga comunitate s-au afundat în rugăciunea pocăinței și a nădejdii în marea milostivire a Împăratului Ceresc, cerând iertare pentru păcatele săvârșite din slăbiciuni și ispite, dar mai cerând pe lângă aceasta de la Mântuitor și întărire pentru o viață vrednică trăită cu evlavie.

La finalul slujbei, Preasfințitul Ioan, Episcop de Soroca, Vicarul Mitropoliei Moldovei a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură.

În cuvântul său, Preasfinția Sa a accentuat valoarea pocăinţei şi a apropierii de Dumnezeu, subliniată prin rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”, care ritmează cele 250 de stihuri ale Canonului.

Întrucât este așezat chiar la începutul Postului Mare, scopul Canonului Sfântului Andrei Criteanul este de a-l ajuta pe om să intre în duhul autentic al postirii, iar acest duh să-l călăuzească în călătoria duhovnicească spre Învierea lui Hristos.

Sursa: http://ioanmosnegutu.info/


Articole Asemănătoare
2744

Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, a citit ultima parte a Canonului Sf. Andrei Criteanul, în mijlocul slujitorilor și a enoriașilor Catedralei Mitropolitane

Hristos S-a făcut om chemând la pocăință pe tâlhari și pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te, că s-a deschis acum ușa Împărăției și o răpesc înainte fariseii, vameșii și desfrânații prefăcându-și viața prin pocăință. (Canonul cel Mare IX, 6) Joi, 22 februarie 2018, în a patra zi a Postului Mare, având binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfinţitul Siluan, Episcop […]

Articole postate de același autor
3894

„Este cu mult mai important să fii cum trebuie decât să te căsătoreşti cu cine trebuie!”

Spiritul de jertfă, dorinţa de înţelegere reciprocă trebuie să fie o constantă şi o dominantă a familiei creştine. Când iubim cu adevărat simţim că preocupările noastre, bucuriile sau necazurile noastre, indiferent de intensitatea şi amploarea lor, devin mici şi neînsemnate, în comparaţie cu dorurile sau deziluziile persoanei iubite. Trăim viaţa noastră din perspectiva vieţii sale. […]