„Batrâneţea începe ca toamna,
cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii şi doruri vagi.”
Octavian Paler
Ferice de omul care trece cu bine prin toate anotimpurile anului, dar mai fericit este cel care adună roade bune şi binecuvântate virtuţi.
Unii spun că timpul zboară mult mai repede ca altădată. Mulţi factori te distrag: informaţie inutilă, treburi, rutină, aglomeraţie şi mare grabă. Astfel, oamenii de astăzi au tot mai puţin timp pentru cei dragi, pentru suflet, fiind într-o permanentă goană. Dar după ce? Probabil, mulţi nu vor putea răspunde decât: aşa e viaţa, plină de zbucium.
Prea puţin luăm în seamă cuvintele „Grăbeşte-te încet!”, căci de-a dreptul „cu încetul se face oţetul” şi, de rând cu el, o treabă bună, importantă, calitativă şi bineplăcută Domnului.
Omul nu înţelege că are nevoie de linişte lăuntrică, iar în acest sens gânditorul Spinoza remarca: „În adevăr, omul ignorant, pe lângă că este tulburat în multe chipuri de cauzele externe şi nu ajunge niciodată la adevărata linişte sufletească, trăieşte aproape neştiutor de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, aşa încât încetează a suferi numai atunci când încetează a nu mai fi. Înţeleptul, dimpotrivă, întrucât îl considerăm ca atare, aproape că nu se tulbură sufleteşte, ci, fiind printr-un fel de necesitate eternă conştient de sine, de Dumnezeu şi de lucruri, nu încetează niciodată să existe şi să se bucure totdeauna de adevărata linişte sufletească.” Acceptăm multe lucruri, înţelegând că avem prea puţină înţelepciune, precum şi alte virtuți pe care le-am pune în viaţă.
Viaţa nu este fără de efort, sudoare, ispite, lupte, mai ales lăuntrice, totuşi cununa ar fi pacea, fericirea, bucuria. Adesea depunem atâta muncă şi îndurăm atâtea pentru ca în ultimă instanţă să gustăm câteva clipe de bucurie duhovnicească.
Nu ştim cât trăim, dar contează cum trăim pentru Domnul şi pentru aproapele. Important este să mergem spre desăvârşire, spre linişte lăuntrică şi pace cu cei din jur.
Ar fi bine ca omul să nu îmbătrânească, să nu cadă în tristeţea iernii, să nu se răcească la suflet, să fie cu gândul la Domnul. Omul e făptura care trebuie să înveţe a iubi. Dragostea vindecă bătrâneţile, durerile ... moartea.
E toamnă şi numărăm „bobocii”, vedem ce stă în „sacul” cu virtuţi şi-n cel cu patimi...
Preot Octavian MOŞIN
