"În situaţiile în care oamenii ne desconsideră şi ne izgonesc, ne prigonesc, nu trebuie să vorbim deloc, ci trebuie să tăcem. Nu trebuie nici măcar să ne justificăm, căci justificarea dă prilej pentru o altă judecată, iar tăcerea vindecă.”
Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 302
Totul este cu putinţă celui ce crede. Prin cuvântul „totul” trebuie să înțelegem şi aceea că cineva, mai slab credincios, poate fi mântuit prin credinţa altuia, acelui ce are trecere la Dumnezeu. Rugăciunea cu smerenie în dreapta credinţă, nădejdea şi dragostea străbat cerurile. Însuşi Apostolul Pavel vorbeşte de spre aceasta, zicând: „El Care pe însuşi […]
Iarăşi zici: „Voi merge în iad, pentru mine nu există mântuire”. Gândurile acestea înseamnă hulă, Îl „jignesc” pe Cel răstignit şi iubirea Lui de oameni nemărginită. Sfântul Isaac Sirul spune: „Când arunci o mână de nisip în mare se risipeşte şi dispare, nu deranjează marea câtuşi de puţin. La fel şi păcatele tale, când cad în oceanul nemărginit al […]
