"În situaţiile în care oamenii ne desconsideră şi ne izgonesc, ne prigonesc, nu trebuie să vorbim deloc, ci trebuie să tăcem. Nu trebuie nici măcar să ne justificăm, căci justificarea dă prilej pentru o altă judecată, iar tăcerea vindecă.”
Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 302
– Doamne, da-Te jos de pe Cruce… vreau sa vorbim! – Vorbeste-Mi, Eu te aud… – Dar eu vreau sa plang pe umarul Tau… – Plangi la picioarele Mele… – Dar eu astept sa-mi stergi lacrimile… Tu niciodata nu mi le stergi… – Lacrimile sunt date pentru a fi simtite, nu pentru a fi sterse… […]
La cina cea de Paşte, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus. Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină pe azimile calde, pe mielul… fără vină… Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne […]
