Mulți spun că viața creștină este neplăcută și grea. Eu spun că este fericită și ușoară, dar pretinde două condiții: smerenie și dragoste.
Sufletul se îndrăgostește de Hristos atunci când cunoaște și împlinește poruncile Sale. Atunci când sufletul se îndrăgostește de Hristos, îi iubește și pe oameni, nu poate să îi urască.
În sufletul care este îndrăgostit de Hristos nu poate intra diavolul. În sufletul în care tot locul este ocupat de Hristos nu poate să intre și să locuiască diavolul, oricât ar încerca, deoarece nu încape, nu există loc liber pentru el. În acest fel, vom putea să trăim adevărata viață creștină. [...]
Să fim întru toate smeriți: în gândire, în cuvinte și în comportament. Cel smerit crede că toate depind de Hristos și că Hristos îi dă harul Său, și astfel merge înainte. Cel care are smerenie trăiește de pe acum în Biserica pământească necreată. Are bucuria lui Hristos și în cele neplăcute.
Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul – Sfințenia în secolul al XXI-lea, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 55-56; 57
