Știu că sunt clipe în care obosești să înaintezi prin pustiu, fără să ai idee dacă o să ajungi într-o zi la destinație. La promisiune.
Știu că sunt clipe în care nu vezi nimic în jurul tău și obosești să mai crezi.
Rămâi în picioare, suflete.
Știu că uneori ești rănit de lume și că simți nevoia să te așezi ca să-ți pansezi rănile. Știu că te doare când ești refuzat, când ești respins sau ești tratat de parcă nu ai exista. Dar crede-mă, valoarea ta este de nemăsurat, iar cândva vei primi ceea ce meriți.
Ridică-te din nou, suflete.
Luptele care se dau nu sunt întotdeauna câștigate de tine, iar adesea ai pierdut bucățele pe câmpul de bătălie.
Nu te da bătut, suflete.
Îți aud suspinul. Și tăcerea. Nici nu este nevoie să-mi spui ceva. Ceea ce știu este că, independent de tristețile și gândurile tale vremelnice, în tine sălășluiește iubire. Iubire cu puterea de a lumina, de a vindeca și de a crede. Să nu uiți asta.
Iubește, suflete.
Ioana Sirghei
