Ştiinţa doar descoperă ceea ce deja există, pe când religia le afirmă, înainte de a fi descoperite. Ceea ce înseamnă după cum ne pune şi Sfântul Pavel că: “Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11:1).
Despre adevărurile influenţei păcatelor şi a vieţii în afara legilor dumnezeişti asupra sănătăţii, dar şi vieţii noastre în ansamblu, le-a vorbit tinerilor în cadrul serilor duhovniceşti de la Biserica USM, preotul și chirurgul Victor Curcă.
Istoria milenară a omenirii cunoaşte exemple de pedeapsă a Domnului pentru viaţa desfrânată, „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.”(Romani 1,18).
În timpurile noastre sunt răspândite aşa-zisele căsătorii de probă. Tinerii trăiesc, fără obligaţii reciproce şi „încearcă” dacă se potrivesc sau nu. Totul pare a fi foarte modern- mai bine să încerce pentru început, decât mai târziu să ajungă la divorţ. Şi „încearcă” o dată, de două ori, de trei ori. Rareori o astfel de relaţie se termină cu căsătorie. Totuşi, numărul divorţurilor în urma acestor legături nu a scăzut. Conform datelor satatistice, doar al patrulea bebeluş se naşte sănătos. Şi aici ne amintim de principiul telegoniei, ştiinţei care afirmă că asupra descendenţilor din partea femeii influenţează toţi foştii ei partneri sexuali. Astfel, de multe ori avem nu doar tot mai puţin copii sănătoşi, dar şi adevărate tragedii în familii, atunci când se nasc copii care nu seamănă nici cu mama, nici cu tata, purtând amprenta relaţiilor sexuale întreţinute cu mult timp până la căsătorie.
Principala concluzie a telegoniei este următoarea: cu cât mai multe relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi are femeia până la naşterea primului copil, cu atât mai mult se modifică lanţul ei cromozomic şi cu atât mai puţine sunt şansele de a da naştere copiilor proprii ai soţului.
Un alt aspect despre care a menţionat părintele este respectarea posturilor rânduite de biserică, care ne ajută atât în viaţa spirituală, cât şi la revigorarea trupului. Omul de astăzi este predispus spre îmbuibare, mânîncă de multe ori doar de dragul plăcerii şi fără măsură. Iar perioada postirii ne ajută la curăţirea şi detoxifierea organismului. Totodată fiecare dintre noi cunoaştem că după o mâncare cu nesaţ nu ne mai putem ruga, Duhul Sfânt nu vine cand pantecele nostru este plin. Postul și rugăciunea sunt precum două aripi la o pasăre ce zboară, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Și pe aceste aripi ne putem și noi ridica din păcatele noastre și ne slobozi de puterea celui rău.
Cu regret mulți creștini nu înțeleg semnificația duhovnicească a postului. Trupul nostru atunci când primește hrană bună și din belșug începe să ceară și alte plăceri: iar în consecință ne atacă și lenea, somnolența, înclinarea către alte paimi și plăceri. În schimb abținerea și înfrânarea în lucrurile mici, întăresc voința omului, făcându-l capabil și de realizări mult mai mari. Totuși, postul nu se limitează nicidecum la abținerea de la mâncare, postul ar trebui să cuprindă viața creștinului în integritate.
La final părintele a răspuns la întrebările celor prezenţi.
A consemnat Natalia Lozan
