Cu mulţi ani în urmă un arhitect a plănuit zidurile de la Royal Palace să fie acoperite cu minunate oglinzi de la Paris. Dar când transportul de oglinzi a sosit de la Paris, toate oglinzile erau sparte. Tot transportul era pierdut. Intrarea nu putea fi terminată. Pe când muncitorii adunau bucăţile sparte ca să le arunce, arhitectul a spus: „Staţi puţin. Mi-a venit o idee!” Apoi le-a luat în mână şi s-a dus la intrare. Iscusitul arhitect a pus nişte adeziv pe perete şi a aranjat bucăţelele. Le-a tot mutat, până ce a obţinut o oglindire extrem de distorsionată, scânteind într-un curcubeu de culori strălucitoare. Spărturile erau foarte diferite şi la unghiuri foarte inegale.
Astăzi Royal Palace este un spectacol de prisme orbitor de strălucitoare, care reflectă lumina. Pe când citeam povestea aceasta, mă gândeam la un singur lucru: „S-au spart ca să fie şi mai frumoase!”
Dumnezeu ia spărturile din viaţa noastră, la fel ca arhitectul ce a luat bucăţelele de oglindă, şi le preface spre mai binele ţelului Său dumnezeiesc. Dumnezeu poate face minuni cu o inimă zdrobită şi o viaţă sfărâmată dacă Ii dăm Lui bucăţile. Dar tocmai acest lucru refuzăm să-l facem cei mai mulţi dintre noi: să-I dăm Lui bucăţile sparte. Imi place mult zicala: Dumnezeu poate trage drept şi cu linii strâmbe.
El poate folosi necazul tău ca să te ajute să te clădeşti mai bun, dacă aduci la El bucăţile tale.
